Cancerul de prostată

Cancerul de prostată este reprezentat de o formațiune tumorală malignă care s-a dezvoltat de la nivelul acinilor glandei prostatice.

Cancerul de prostată reprezintă aproximativ 50% din totalitatea bolilor neoplazice localizate în sfera genito-urinară la bărbați.

 

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică

Riscul de îmbolnăvire crește odată cu vârsta, incidența maximă a bolii aflându-se peste vârsta de 50 de ani.

Studiile au arătat că anual, dintr-un număr de 100 000 de bărbați, aproximativ 30 sunt diagnosticați cu tumoare malignă a prostatei.

În rândul bărbaților vârstnici, aflați peste vârsta de 50 de ani, neoplasmul de prostată este a doua cea mai frecventă afecțiune neoplazică și a trei cauză de mortalitate, după neoplasmul pulmonar și cel gastric. [1], [2], [3], [4]

 

Etiologie în cancer de prostată

Printre factorii de risc incriminați în apariția și dezvoltarea tumorii maligne prostatice, amintim:

  • Vârsta. Neoplasmul prostatic este mult mai frecvent întâlnit peste vârsta de 50 de ani.
  • Neoplasmul prostatic este mult mai frecvent în rândul bărbaților albi și a celor de culoare din Europa și America.
  • Obiceiurile alimentare. Consumul exagerat de grăsimi cresc riscul de apariție a leziunii tumorale la nivel prostatic.
  • Metabolismul hormonal. [2], [3], [4]

 

Simptomatologie în cancer de prostată

Neoplasmul prostatic poate debuta în patru moduri diferite:

  • Apariția tulburărilor micționale. Pot apărea: disuria, polachiuria, hematuria, necesitatea imperioasă de urinare și durerile în regiunea perineală.
  • Apariția manifestărilor clinice rectale: falsa necesitate de defecare, tenesme rectale, diaree gleroasă.
  • Instalarea bolii cronice de rinichi în urma extinderii procesului neoplazic de la prostată la rinichi.
  • Manifestări clinice specifice metastazelor: dureri osoase (semn de metastază renală); tuse, hemoptizie, dispnee și dureri toracice (specifice metastazei pulmonare); apariția semnelor de ocluzie intestinală (prin sindromul de compresiune exercitat de masă tumorală asupra intestinelor). [1], [2], [3], [4]

 

Diagnosticul în cancer de prostată

Diagnosticul de tumoră malignă prostatică se pune pe baza semnelor clinice amintite anterior, examinării clinice a bolnavului și a investigațiilor paraclinice (ecografia abdominală, determinarea PSA-ului, determinarea fosfatazelor acide, radiografia renală simplă, urografia intravenoasă, radiografie pulmonară, scintigrafie osoasă). Confirmarea diagnosticului de tumoare malignă prostatică se pune după realizarea biopsiei și a examenului histopatologic.

Examinare clinică. La efectuarea tușeului rectal medicul poate decela prezența la nivelul glandei prostatice a unei formațiuni tumorale de consistență dură, cu formă neregulată, lipsită de sensibilitate, aderentă la planurile subiacente sau mobilă. La examinarea clinică a bolnavului medicul poate decela prezența globului vezical; prezența unui rinichi de dimensiuni mari, palpabil; prezența unor adenopatii în regiunea supraclaviculară; prezența unei formațiuni tumorale la nivel hepatic (metastază hepatică) sau din contră, examinarea poate fi lipsită de aspecte patologice, în cazul neoplasmelor de prostată aflate în stadii incipiente.

Investigații paraclinice:

  • Determinarea antigenului specific prostatic (PSA). Valoarea fiziologică a PSA-ului este cuprinsă între 2,5-10 ng/ml. O valoare PSA cu 20% mai mare decât valoarea normală maximă semnifică apariția leziunilor canceroase.
  • Determinarea fosfatazelor acide totale și prostatice, a căror valoare este crescută în rândul bolnavilor cu neoplasm prostatic metastazat.
  • Ecografia abdominală permite vizualizarea prostatei și a aparatului urinar în totalitate.
  • Radiografia renală simplă permite vizualizarea calculilor urinară și a metastazelor osoase localizate la nivelul bazinului și a coloanei vertebrale.
  • Urografia intravenoasă permite vizualizarea tractului urinar superior și a vezicii urinare.
  • Radiografia pulmonară permite identificarea metastazelor pulmonare.
  • Scintigrafia osoasă permite decelarea metastazelor osoase. [1], [2], [3], [4]

 

Management terapeutic

Bolnavii cu neoplasm prostatic pot beneficia atât de tratament chirurgical, chimioterapic, radioterapic sau tratament hormonal. Aceste mijloace terapeutice pot fi administrate sub formă de monoterapie sau în asociere în funcție de vârsta bolnavului și gradul de evoluție a leziunilor canceroase.

Ca și tratament chirurgical se practică prostatectomia radicală (îndepărtarea chirurgicală a glandei prostatice în întregime). De asemenea, pot fi realizate și intervenții chirurgicale paleative, precum rezecția endoscopică (îndepărtarea chirurgicală a unei porțiuni tumorale).

Dintre medicamentele citostatice administrate în cazul tumorilor maligne prostatice, amintim: Ciclofosfamida, Docetaxelul, Estracytul. Durata tratamentului chimioterapic este de 5 zile. Cura se repetă de trei ori la un interval de 3 săptămâni.

Tratamentul hormonal administrat în cazul neoplasmului de prostată cuprinde următoarele preparate:

  • Estrogeni (Dietilstilbestrol, Etinilestradiol, Sintofolin)
  • Analogi L-H-RH (Goserelin acetat, Buserelin, Leuprolid, Dipherelin)
  • Anti-androgeni non-estrogenici (Androcur, Flutamidă, Nilutamid, Episterid, Finasterid, Casodex)
  • Extramustin
  • [1], [2], [3], [4]

 

Bibliografie:

  1. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, 2014
  2. Burghele, Patologie Chirurgicală vol.VI, Editura Medicală, București, 1972
  3. Prostate Cancer, link: https://www.cancer.org/cancer/prostate-cancer.html
  4. Prostate Cancer, link: http://emedicine.medscape.com/article/1967731