OFLOXIN 200 mg

| DetaliiIndicații | Doze | Contraindicații | Interacțiuni | Sarcina |
Reacții adverse | Supradoza |

Detalii Ofloxin

Denumirea comerciala: OFLOXIN 200 200mg
Denumirea comuna internationala: OFLOXACINUM – 200mg
Forma farmaceutica: comprimate film.
Bucati: 10 comprimate film.
Doza (concentratia): 200mg
Forma de prezentare: CUTIE X 1 BLIST. AL/PVC X 10 COMPR. FILM.
Producator: ZENTIVA
Tara: Cehia
Cod CIM: W56957001

Cod ATC: J01MA01
J – antiinfectioase de uz sistemic
J01 – antibiotice
J01MA – fluoroquinolone

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică

A+C2 – În funcție de ambalaj. Pentru detalii, verificați informațiile de pe ambalaj.

Pret

Denumire comerciala Pret
(lei)
OFLOXIN 200 200mg
10 compr. film.
ZENTIVA Cehia
21.86

Indicații

Ofloxacina este indicată la adulţi, pentru tratamentul infecţiilor moderate-grave, induse de germeni sensibili. Ofloxacina trebuie prescrisă în urma examenului microbiologic, inclusiv antibiograma. Ofloxacina este indicată în:

  • infecţii ale tractului urinar, acute sau cronice;
  • uretrită gonococică şi non-gonococică;
  • prostatite;
  • infecţii ginecologice înalte (vezi pct. 4.4);
  • infecţii osteoarticulare (de exemplu osteomielită);
  • infecţii pulmonare [de exemplu episoadele acute ale bronşitei cronice, exacerbările fibrozei chistice, pneumonii nosocomiale, tuberculoză pulmonară cu micobacterii rezistente, mai ales la pacienţii imunodeficienţi (antituberculos minor)];
  • infecţii ORL (de exemplu sinuzită cronică, suprainfectarea otitei cornice, profilaxia infecţiilor în chirurgia urechii medii);
  • infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;
  • infecţii gastro-intestinale: diareea călătorilor, gastroenterita cu salmonele, dizenterie bacilară acută, febra tifoidă;
  • infecţii intraabdominale inclusiv colangite şi infecţii ale micului bazin;
  • septicemie;
  • prevenirea infecţiilor cu bacterii gram-negativ la pacienţii imunodeprimaţi.Se recomandă administrarea medicamentului în secţiile de spital specializate, la adulţii cu infecţii severe cu bacili Gram negativi şi stafilococi sensibili la ofloxacină, mai ales în septicemii, afecţiuni cronice respiratorii, ORL, renale, prostatice, ginecologice, hepatice, osoase, articulare, cutanate sau abdominale.Streptopcocii şi pneumococii sunt de regulă moderat sensibili şi de aceea indicaţia tratamentului cu ofloxacină nu este de primă intenţie în cazul în care se suspicionează o infecţie cu acest tip de agenţi patogeni.

    În cazul infecţiilor cu Stafilococul auriu sau cu Pseudomonas aeruginosa, s-a raportat apariţia de tulpini rezistente la tratament, de aceea se indică tratament combinat cu alte clase de antibiotice. Nu este indicată administrarea de ofloxacină în cazul bacteriemiei cu Pseudomonas aeruginosa.

Doze

Doze

Adulţi cu funcţie renală normală

Doza uzuală este de 1-2 comprimate filmate Ofloxin 200 mg (200-400 mg ofloxacină), administrate oral, la interval de 12 ore; este posibilă, de asemenea, administrarea în doză unică. În infecţii severe doza zilnică poate fi crescută la 3-4 comprimate filmate Ofloxin 200 mg (600-800 mg ofloxacină).

În funcţie de tipul şi de gravitatea infecţiei, ofloxacina se administrează timp de 7 până la 10 zile.

Infecţii ale tractul urinar inferior: doza recomandată este de 200-400 mg pe zi;

Pentru tratamentul cistitei, administrarea ofloxacinei timp de trei zile poate fi suficientă.

Infecţii ale tractului urinar superior: doza recomandată este de 200-400 mg pe zi, care se poate creşte până la 400 mg de două ori pe zi; Prostatite: doza recomandată este de 600 mg pe zi în doze divizate timp de 6 săptămâni; Infecţii ale tractului respirator inferior: doza recomandată este de 400 mg pe zi, iar dacă este nevoie se creşte până la 400 mg de două ori pe zi; Tuberculoze pulmonare rezistente la tratamentul conveţional: doza recomandată este de 400 mg ofloxacină la 12 ore timp de 3-12 luni în asociere cu alte antibiotice; Uretrite şi cervicite gonococice necomplicate: se recomandă o singura doză de 400 mg pe zi; Uretrite şi cervicite non-gonococice: doza recomandată este de 400 mg pe zi într-o singură priză sau în prize divizate; Infecţii necomplicate ale pielii şi ţesuturilor moi: doza recomandată este de 400 mg de două ori pe zi. La pacienţii cu insuficienţă renală, sunt recomandate următoarele doze:

CLEARANCE-UL CREATININEI DOZĂ mg* NUMĂR / 24 ore INTERVAL ore
50 – 20 ml/min 100 – 200 1 24
< 20 ml/min** 100 1 24
sau hemodializă sau
sau dializă peritoneală 200 1 48

*În conformitate cu indicaţia sau întervalul de doze.

**Concentraţia serică a ofloxacinei trenuie monitorizată la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau la pacienţii care fac dializă.

Atunci când clearance-ul creatininei nu poate fi măsurat, acesta poate fi estimat având ca referinţă valorile creatininei serice utilizând următoarea formulă Cockcroft pentru adulţi:

greutatea (kg) x (140 – vârsta în ani)

Bărbaţi: ClCr (ml/min)= —————————————

72 x valoarea creatininei serice (mg/dl)

sau

ClCr (ml/min)= greutatea (kg) x (140 –vârsta în ani)
—————————————
Femei: ClCr (ml/min)= 0,814 x creatinina serică (µmol/l) 0,85 x (valoarea obţinută mai sus)

Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, cum este în caz de ciroză hepatică cu ascită, eliminarea ofloxacinei poate fi redusă. Ca urmare, nu trebuie depaşită o doză maximă de 400 mg ofloxacină pe zi.

Vârsnici (vârsta peste 60 de ani)

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, în cazul în care funcţia renală este normală. Cu toate acestea, la pacienţii vârstnici trebuie acordată atenţie deosebită funcţiei renale şi doza trebuie adaptată corespunzător (vezi pct. 4.4, Prelungirea intervalului QT).

Copii și adolescenți

Nu este indicată administrarea de ofloxacină la copii şi adolescenţi.

Ofloxin 200 mg se poate lua cu apă sau cu un pahar de lapte şi pot fi luate la o oră înainte de masă sau două ore după masă.

Mod de administrare

O doză zilnică de până la 400 mg ofloxacină poate fi administrată într-o singură priză. În această situaţie, este de preferat ca ofloxacina să se administreze dimineaţa.

Dozele zilnice mai mari de 400 mg trebuie divizate în două doze separate, care pot fi administrate la intervale de timp aproximativ egale.

Comprimatele de Ofloxin 200 mg trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid (1/2 de pahar).

Acestea pot fi luate pe stomacul gol sau după masă. Antiacidele, medicamentele care conţin magneziu, aluminiu, fer şi zinc trebuie administrate cu cel puţin 2 ore înainte sau după ingestia de ofloxacină (vezi pct. 4.5).

Contraindicații

Ofloxacina este contraindicată în următoarele cazuri:

  • hipersensibilitate la ofloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
  • pacienţi cu epilepsie, istoric de epilepsie sau cunoscuți a avea un prag convulsivant scăzut;
  • pacienţi cu antecedente de tendinopatie asociată cu administrarea fluorochinolonelor;
  • pacienți cu deficit (latent sau franc) de glucozo-6-fosfat dehidrogenază;
  • la copii şi adolescenţi în perioada de creştere*;
  • pe parcursul sarcinii*;
  • la femeile care alăptează*.

* deoarece, pe baza studiilor efectuate la animale, nu poate fi exclus riscul de leziuni la nivelul cartilajului de creştere la organismul aflat în perioada de dezvoltare.

Atenționări

Ofloxacina nu este medicamentul de primă alegere pentru pneumonia cauzată de Pneumococi sau Mycoplasma, sau pentru angină acută cauzată de streptococi β-hemolitici.

Este foarte probabil ca S. aureus meticilino-rezistent să posede rezistenţă încrucişată la fluorochinolone, inclusiv ofloxacină. Prin urmare ofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul unei infecţii cunoscute sau suspectate cu MRSA, până când testele de laborator nu au confirmat susceptibilitatea organismului la ofloxacină (şi sunt considerate inadecvate medicamentele antibacteriene recomandate în mod obişnuit pentru tratamentul infecţiilor cu MRSA).

Rezistenţa E-coli la fluorochinolone – agentul patogen cel mai frecvent implicat în infecţiile tractului urinar – variază în cadrul Uniunii Europene. Se recomandă medicilor prescriptori să ia în considerare prevalenţa locală a rezistenţei E-coli la fluorochinolone.

La administrarea de ofloxacină, au fost raportate cazuri severe de reacţii cutanate buloase cum sunt sindromul Stevens-Johnson sau necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii la nivelul pielii şi/sau mucoaselor, pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze imediat medicului, înainte de continuarea tratamentului.

După prima administrare, au fost raportate pentru fluorochinolone hipersensibilitate şi reacţii alergice. Reacţiile anafilactice şi anafilactoide pot progresa la şoc care pune viaţa în pericol, chiar după prima administrare. În aceste cazuri, ofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie iniţiat tratament adecvat (de exemplu, tratament pentru şoc).

Boală asociată cu Clostridium difficile

Diareea, mai ales dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, apărută în timpul sau după tratamentul cu ofloxacină (inclusiv câteva săptămâni după tratament), poate fi simptom de colită pseudomembranoasă (CDAD). CDAD poate varia în intensitate de la uşoară până la a pune viaţa în pericol, cea mai severă formă fiind colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este important de luat în considerare acest diagnostic la pacienţii la care apare diaree gravă în timpul sau după tratamentul cu ofloxacină. Dacă este suspectată colita pseudomembranoasă, administrarea ofloxacinei trebuie oprită imediat.

Trebuie început fără întârziere tratament adecvat cu antibiotice specifice (de exemplu vancomicină pe cale orală, teicoplanină pe cale orală sau metronidazol). În această situaţie clinică, este contraindicată administrarea de medicamente care inhibă peristaltismul.

Pacienţii predispuşi la convulsii

Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant şi pot declanşa convulsii. Ofloxacina este contraindicată la pacienţii cu istoric de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, ca şi alte chinolone, ofloxacina trebuie utilizată cu extremă prudenţă la pacienţii predispuşi la convulsii. Astfel de pacienţi includ pacienţii cu leziuni ale sistemului nervos central, pacienţi trataţi concomitent cu fenbufen şi cu alte medicamente similare antiinflamatare nesteroidiene (AINS) sau cu medicamente care scad pragul convulsivant cerebral, cum este teofilina (vezi pct. 4.5).

În cazul apariţiei de crize convulsive, tratamentul cu ofloxacină trebuie întrerupt.

Tendinită

Tendinita, rar observată la tratamentul cu chinolone, poate duce, ocazional, la ruptură de tendon, în special a tendonului lui Achile. Tendinita şi ruptura de tendon, uneori bilaterală, pot să apară în primele 48 de ore de la începerea tratamentului cu ofloxacină şi au fost raportate apariţii până la câreva luni de la întreruperea tratamentului. Riscul de tendinită şi ruptură de tendon este crescut la pacienţii cu vârsta peste 60 de ani şi la pacienţii trataţi cu corticosteroizi. Doza zilnică trebuie ajustată la vârstnici pe baza clearance-ului creatininei (vezi pct. 4.2). Monitorizarea atentă a acestor pacienţi este, prin urmare, necesară dacă li se prescrie ofloxacină. Toţi pacienţii trebuie să se adreseze medicului dacă prezintă simptome de tendinită. În cazul în care este suspectată tendinita, trebuie oprit imediat tratamentul cu ofloxacină şi trebuie început tratamentului adecvat pentru tendonul afectat (de exemplu imobilizare) (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

Pacienţi cu insuficienţă renală

Deoarece ofloxacina este, în principal, excretată pe cale renală, doza de ofloxacină trebuie ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).

Pacienţii cu antecedente de tulburări psihotice

La pacienţii trataţi cu fluorochinolone, inclusiv ofloxacină, au fost raportate reacţii psihotice. În unele cazuri, acestea au progresat la gânduri de sinucidere sau comportament de auto-vătămare, inclusiv tentativă de suicid, uneori după o singură doză de ofloxacină (vezi pct. 4.8). În cazul în care un pacient dezvoltă aceste reacţii, administrarea ofloxacinei trebuie întreruptă şi trebuie instituite măsuri adecvate.

Ofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de tulburări psihotice sau la pacienţii cu boli psihice.

Pacienţii cu insuficienţă hepatică

Ofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică, deoarece pot apărea leziuni hepatice. La administrarea de fluorochinolone, au fost raportate cazuri de hepatită fulminantă cu potenţial de evoluţie la insuficienţă hepatică (inclusiv cazuri letale). Pacienţii trebuie sfătuiţi să oprească tratamentul şi să se adreseze medicului lor dacă apar semne şi simptome ale bolii hepatice, cum sunt anorexie, icter, urină hipercromă, prurit sau sensibilitate abdominală (vezi pct. 4.8).

Pacienţii trataţi cu antagonişti de vitamină K

Având în vedere o posibilă creştere a timpilor/valorilor testelor de coagulare (PT / INR) şi/sau apariţia hemoragiei la pacienţii trataţi cu fluorochinolone, inclusiv ofloxacina, concomitent cu un antagonist al vitaminei K (warfarina), trebuie efectuate teste de coagulare atunci când aceste medicamente se administrează concomitent (vezi pct. 4.5).

Miastenia gravis

Fluorochinolonele, inclusiv ofloxacina, au activitate de blocare neuromusculară şi pot exacerba slăbiciunea musculară a pacienţilor cu miastenia gravis. În experienţa după punerea pe piaţă, reacţii adverse grave, inclusiv deces şi necesitate de respiraţie asistată, au fost asociate cu utilizarea de fluorochinolone la pacienţii cu miastenia gravis. Ofloxacina nu este recomandată la pacienţii cu istoric cunoscut de miastenia gravis.

Profilaxia fotosensibilităţii

Fotosensibilizarea a fost raportată la utilizarea de ofloxacină (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca pacienţii să nu se expună, dacă nu este necesar, la razele solare puternice sau raze UV artificiale (de exemplu lămpi cu ultraviolete, solar), pe durata tratamentului şi 48 de ore după terminarea întreruperea acestuia, pentru a preveni fotosensibilizarea.

Infecţii secundare

Similar altor antibiotice, administrarea de ofloxacină, mai ales pe perioadă îndelungată, poate produce proliferarea microorganismelor rezistente. Prin urmare, starea clinică a pacienţilor trebuie evaluată la intervale regulate. Dacă se depistează o infecţie secundară, trebuie luate măsurile adecvate de tratament.

Prelungirea intervalului QT

Cazuri foarte rare de prelungire a intervalului QT au fost raportate la pacienţii care au luat fluorochinolone.

Este necesară precauţie la utilizarea de fluorochinolone, incluzând Ofloxin, la pacienţi cu factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt:

  • pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. Ca urmare, este necesară precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, inclusiv Ofloxin, la aceste grupe de pacienţi.
  • dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu hipokaliemia, hipomagneziemia).
  • sindrom QT prelungit congenital.
  • boli cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).
  • utilizarea concomitentă de medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice din clasele IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice).

(Vezi pct. 4.2 „Vârstnici”, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9).

Modificări ale valorilor glicemiei

Ca în cazul tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie, cât şi hiperglicemie, de obicei la pacienţii cu diabet zaharat trataţi concomitent cu un medicament antidiabetic orali (de exemplu glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienţii cu diabet zaharat, este recomandată monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).

Neuropatie periferică

Neuropatia periferică senzorială sau senzorimotorie a fost raportată la pacienţii trataţi cu fluorochinolone, inclusiv ofloxacină, care poate avea un debut rapid. Ofloxacina trebuie întreruptă dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie. Acest lucru reduce la minimum riscul posibil de a dezvolta o afecţiune ireversibilă (vezi pct. 4.8).

Pacienţii cu deficit de glucozo -6-fosfat-dehidrogenază

Pacienţii cu deficit de glucozo -6-fosfat-dehidrogenază latent sau diagnosticat pot fi predispuşi la reacţii hemolitice dacă sunt trataţi cu chinolone. Prin urmare, dacă ofloxacina trebuie administrată la aceşti pacienţi, trebuie monitorizată posibila apariţie a hemolizei.

Tulburări de vedere

Dacă este afectată vederea sau apar orice alte efecte asupra ochilor, trebuie consultat un medic specialist oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8).

Interferenţa cu testele de laborator

La pacienţii trataţi cu ofloxacină, determinarea opiaceelor sau a porfirinelor în urină poate da rezultate fals pozitive. Poate fi necesară confirmarea testelor de screening pozitive pentru opiacee sau porfirine prin metode mai specifice.

Nu este recomandat consumul de bauturi alcoolice.

Ofloxin 200 mg conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficienţă de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Interacțiuni

Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT

Ofloxin 200 mg, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4).

Antiacide, sucralfat, cationi de metale

Antiacidele care conţin aluminiu (inclusiv sucralfat) şi hidroxid de magneziu, fosfat de aluminiu, zinc, fier, sunt capabile să scadă absorbţia ofloxacinei din comprimate. Ofloxacina trebuie administrată la aproximativ 2 ore distanţă de antiacide.

Teofilina, fenbufen, alte antiinflamatoare nesteroidiene asemănătoare

Într-un studiu clinic, nu au fost evidenţiate interacţiuni farmacocinetice ale ofloxacinei cu teofilina. Cu toate acestea, o scădere pronunţată a pragului convulsivant cerebral poate să apară atunci când chinolonele sunt administrate concomitent cu teofilină, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, sau alte medicamente, care reduc acest prag.

Probenecid, cimetidină, furosemid şi metotrexat

Probenecidul a scăzut clearance-ul total al ofloxacinei cu 24% şi a crescut ASC cu 16%. Mecanismul propus este o competiţie sau inhibiţie a transportului activ la nivelul excreţiei tubulare renale. Se recomandă prudenţă atunci când ofloxacina se administrează împreună cu medicamente care afectează secreţia tubulară renală precum probenecidul, cimetidina, furosemidul şi metotrexatul.

Antagonişti ai vitaminei K

La pacienţii trataţi cu ofloxacină concomitent cu antagonişi ai vitaminei K (de exemplu warfarina), au fost raportate creşterea valorilor testelor de coagulare (PT/INR) şi/sau sângerări, care pot fi severe.

Prin urmare, trebuie monitorizate testele de coagulare la pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei K (vezi pct. 4.4).

Glibenclamida

Ofloxacina poate provoca o uşoară creştere a concentraţiilor serice ale glibenclamidei administrată concomitent; ca urmare, este recomandat ca pacienţii trataţi concomitent cu ofloxacină şi glibenclamidă să fie monitorizaţi deosebit de atent.

Sarcina

Sarcina

Bazat pe un număr limitat de date la om, utilizarea fluorochinolonelor în primul trimestru de sarcină nu a fost asociată cu un risc crescut de malformaţii majore sau alte efecte adverse asupra rezultatului sarcinii. Studiile la animale au arătat deteriorarea cartilajului articular la animalele imature, dar nu au arătat efecte teratogene. Ca urmare, ofloxacina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3)

Alăptarea

Ofloxacina se excretă în laptele uman în cantităţi mici. Din cauza potenţialului de apariţie a artropatiei sau a unor reacţii adverse grave de toxicitate la sugari, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu ofloxacină (vezi pct. 4.3).

Conducere auto

Unele recţii adverse (de exemplu ameţeli/vertij, stări de somnolenţă, tulburări de vedere) pot afecta capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului, şi, ca urmare, pot constitui un risc în situaţiile în care aceste abilităţi sunt de importanţă deosebită (de exemplu conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor).

Reacții adverse

Informaţiile prezentate mai jos sunt bazate pe date din studiile clinice şi din experienţa vastă de după punerea pe piaţă a medicamentului.

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Frecvente (≥1/100 şi <1/10) Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000) Foarte rare (< 1/10,000) Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)*
Infecţii şi infestări Infecţii fungice, rezistenţa patogenilor
Tulburări hematologice şi limfatice Anemie, anemie hemolitică, leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie. Agranulocitoză, insuficienţă a măduvei hematogene
Tulburări ale sistemului imunitar Reacţii anafilactice** şi anafilactoide*, angioedem** Şoc anafilactic** şi anafilactoid**
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Frecvente (≥1/100 şi <1/10) Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000) Foarte rare (< 1/10,000) Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)*
Tulburări metabolice şi de nutriţie Anorexie Hipoglicemie la pacienţii diabetici trataţi cu medicamente hipoglicemiante* (vezi pct. 4.4) Hiperglicemie Comă hipoglicemică
Tulburări psihice Agitaţie, tulburări de somn, insomnie Tulburări psihotice (de exemplu halucinaţii), anxietate, stare confuzională, coşmaruri, depresie Tulburări psihotice şi depresie cu un comportament de autovătămare inclusiv ideaţie suicidară sau tentativă de suicid (vezi pct. 4.4), nervozitate
Tulburări ale sistemului nervos Ameţeli, cefalee. Somnolenţă, paraestezii, disgeuzie, parosmie. Neuropatie periferică senzorială**, neuropatie periferică senzorială şi motorie**, convulsii**, simptome extrapiramidale sau alte tulburări de coordonare musculară Tremor, Diskinezie, Ageuzie, Sincopă
Tulburări oculare Iritarea ochilor Tulburări de vedere Uveită
Tulburări acustice şi vestibulare Vertij Tinitus, pierderea auzului Diminuarea auzului
Tulburări cardiace Tahicardie Aritmii ventriculare şi torsada vârfurilor (raportată în special la pacienţii cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT), prelungirea intervalului QT pe ECG (vezi pct. 4.4 şi 4.9)
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Frecvente (≥1/100 şi <1/10) Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000) Foarte rare (< 1/10,000) Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)*
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Tuse, rinofaringite Dispnee, bronhospasm Pneumonită alergică, dispnee severă
Tulburări gastrointestinale Dureri abdominale, Diaree, Greaţă, Vărsături Enterocolită***, uneori hemoragică** Colită pseudomembranoasă** Dispepsie, Flatulenţă, Constipaţie, Pancreatită
Tulburări hepatobiliare Creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice (ALAT, ASAT, LDH, gama-GT şi/sau fosfatazei alcaline), Creşterea bilirubinei din sânge Icter colestatic Hepatită, care poate fi severă**, la administrarea ofloxacinei, a fost raportată apariţia de leziuni hepatice severe, inclusiv de cazuri cu insuficienţă hepatică acută, uneori letală, în principal la pacienţii cu afecţiuni hepatice preexistente (vezi pct. 4.4).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Prurit, erupţie cutanată tranzitorie. Urticarie, bufeuri, hiperhidroză, erupţii cutanate pustuloase Eritem polimorf, necroliză epidermică toxică, reacţii de fotosensibilitate*, erupţie cutanată medicamentoasă, purpură vasculară, vasculite, care în condiţii excepţionale, pot determina necroze cutanate Sindrom Stevens- Johnson, pustuloză exantematoasă acută generalizată, erupţie cutanată tranzitorie medicamentoasă. Stomatită, Dermatită exfoliativă
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Frecvente (≥1/100 şi <1/10) Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) Rare (≥1/10000 şi <1/1000) Foarte rare (< 1/10,000) Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)*
Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv Tendinită Artralgii, mialgii, ruptură de tendon (de exemplu, tendonul lui Achile), care poate să apară în decurs de 48 ore de la începerea tratamentului şi poate fi bilaterală**** Rabdomioliză şi/sau miopatie, slăbiciune musculară, întindere musculară, ruptură musculară, rupturi ale ligamentelor, artrită
Tulburări renale şi ale căilor urinare Creşterea concentraţiei plasmatice a creatininei Insuficienţă renală acută Nefrită acută interstiţială
Afecţiuni congenitale, familiale şi genetice Atacuri de porfirie la pacienţii cu porfirie*****
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Astenie, febră, durere (inclusiv dorsalgii, dureri la nivelul toracelui şi extremităţilor)

*cazuri izolate

** experienţa după punerea pe piaţă

*** care, în cazuri izolate, poate fi hemoragică

**** ca şi în cazul altor fluorochinolone, această reacţie adversă poate să apară în decursul primelor 48 de ore de la începerea tratamentului şi poate fi bilaterală

*****atacuri de porfirie la pacienţi cu porfirie

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradoza

Semnele cele mai importante care pot fi anticipate în urma supradozajului acut sunt simptomele SNC, cum ar fi confuzie, ameţeli, tulburări de conştienţă, crize convulsive, creşterea intervalului QT, precum şi reacţii gastro-intestinale, cum ar fi greaţă şi eroziuni ale mucoasei.

Efecte la nivelul SNC inclusiv stare confuzională, convulsii, halucinaţii şi tremor au fost observate în experienţa după punerea pe piaţă.

Dacă supradozajul este depistat în primele 30 minute de la producere, îndepărtarea ofloxacinei se poate face prin lavaj gastric, absorbanți și sulfat de sodiu. Este recomandată, de asemenea, administrarea de antiacide pentru a preveni eroziunile mucoasei gastrice.

În cazul supradozajului, se instituie tratament simptomatic. Pacientul trebuie monitorizat ECG, din cauza posibilităţii de prelungire a intervalului QT. O fracţiune din doza de ofloxacină poate fi îndepărtată din organism prin hemodializă. Dializa peritoneală şi CAPD (dializa peritoneală continuă ambulatorie) nu sunt eficiente pentru îndepărtarea ofloxacinei din organism.

Eliminarea ofloxacinei se poate face prin diureză forțată. Nu există un antidot specific.

Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA01

Ofloxacina este un chimioterapic de sinteză cu un spectru antimicrobian larg, din clasa fluorochinolonelor.

În concentraţii egale sau moderat mai mari decât concentraţia minimă inhibitorie (CMI), ofloxacina prezintă acţiune bactericidă (prin inhibarea ADN-girazei).

Spectru antimicrobian cuprinde bacterii gram-negativ şi gram-pozitiv:

  • Enterobacteriaceae (Escherichia coli, Citrobacter, Enterobacter, Klebsiella, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Providencia rettgeri, Providencia stuartii, Salmonella species, Serratia, Shigella species, Yersinia enterocolitica), Pseudomonas, Haemophilus influenzae, Haemophilus ducreyi, Branhamella catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae, Acinetobacter species, Campylobacter species, Gardnerella vaginalis, Pasteurella, Vibrio cholerae, Clostridium perfringens, Morganella morganii, Legionella pneumoniae, Corynebacterium species;
  • stafilococi incluzând speciile ce produc penicilinază şi unele specii meticilin-rezistente: Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis (inclusiv tulpinile rezistente la meticilină), Staphylococcus saprophyticus.

Specii moderat sensibile: Chlamydia trachomatis, Chlamydia pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae, Ureaplasma urealyticum (la limita CMI), Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium leprae şi alte micobacterii.

Nu este eficientă împotriva streptococilor: Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus agalactiae.

Cele mai multe microorganisme anaerobe, cu excepţia Clostridium perfrigens sunt rezistente. Ofloxacina nu este eficientă împotriva Treponema pallidum.

Proprietăți farmacocinetice

Absorbție

După administrarea orală, ofloxacina este absorbită rapid, biodisponibilitatea fiind de 96-100%. După o doză orală de 400 mg, concentraţia maximă plasmatică de 3-4 μg/ml este atinsă în 1-2 ore.

Distribuție

Ofloxacina pătrunde foare bine în ţesuturi. Se distribuie în lichidele din organism, inclusiv lichidul cefalorahidian; concentraţii relativ mari pot fi întâlnite în bilă. Volumul aparent de distribuţie este cuprins între 1,5–2,5 l/kg. Fracţiunea legată de proteinele plasmatice este de 25%.

Metabolizare

Ofloxacina se metabolizează parţial în dimetil-ofloxacină şi ofloxacină-A-oxid. Dimetil ofloxacina prezintă o acţiune antimicrobiană moderată.

Timpul de înjumătăţire plasmatică al ofloxacinei este de 5-8 ore. În cazul insuficienţei renale, creşte timpul de înjumătăţire, în functie de gradul afectării renale, până la 15-60 ore.

Eliminare

Ofloxacina este eliminată, în principal, prin rinichi, prin secreţie tubulară şi filtrare glomerulară; 75- 80% din doza administrată este eliminată sub formă neschimbată prin urină în 24-48 ore, iar mai puţin de 5% se elimină sub formă de metaboliţi. Un procent de 4-8% se elimină prin materiile fecale. Eliminarea ofloxacinei poate fi încetinită la pacienţii cu afecţiuni hepatice grave (ex. ciroză).

Clearance-ul renal al ofloxacinei este de 173 ml/min; clearance-ul total este de 214 ml/min, indiferent de doză. Numai 15-25% din cantitatea de ofloxacină poate fi îndepărtată prin hemodializă (timpul de înjumătăţire în timpul hemodializei este de circa 8-12 ore). În timpul dializei peritoneale, timpul de înjumătăţire este de circa 22 ore.

Ofloxacina prezintă un efect post-antibiotic considerabil. Ofloxacina trece prin placentă şi se excretă în laptele matern.

Date preclinice de siguranţă

Carcinogenitate

Nu au fost efectuate studii pe termen lung privind efectul carcinogen al ofloxacinei.

Mutagenitate

Ofloxacina a produs efecte mutagene în testele efectuate.

Teratogenitate

În cazul administrării orale, DL50 este de 5290 mg/kg pentru şoarece, 3590 mg/kg pentru şobolan şi 500 mg/kg pentru maimuţă. După administrarea orală a unor doze de 810 mg/kg şi zi la femele gestante de şobolan şi a unor doze de 160 mg/kg şi zi la femele gestante de iepure, ofloxacina nu a prezentat efecte teratogene. În studii complementare efectuate pe femele de şobolan, la care s-au administrat doze de până la 360 mg/kg şi zi, nu s-au observat efecte nedorite asupra dezvoltării ulterioare a fătului, naşterii, alăptării, viabilităţii şi creşterii descendenţilor. În cazul administrării la femele de şobolan şi iepure a unor doze de 50, respectiv de 10 ori mai mari decât dozele maxime recomandate la om, s-au observat efecte toxice asupra fătului (inhibarea creşterii în greutate şi creşterea mortalităţii fetale). Modificări minore ale scheletului au fost observate la şobolani la care s-au administrat doze de 810 mg/kg şi zi.

În experimentele pe animale, s-a observat o afectare a dezvoltării cartilajelor la făt; acest mecanism nu a fost demonstrat încă la om.