Omagul (Aconitum sp.) –utilizări terapeutice și mod de administrare

238

Omagul, cunoscut și sub denumirea populară de toaie, este o plantă perenă care aparține familiei Ranunculaceae. Tulpina plantei este prevăzută cu numeroase frunze palmate și sectate, dispuse altern. Florile de omag prezintă culoare albastră, violacee sau galbenă și sunt dispuse în inflorescențe racemoase. Fructele de omag se prezintă sub forma unor pelicule. Planta este lipsită de miros, iar la ingerare prezintă un gust dulce care mai apoi va deveni iute, iritant. Planta prezintă toxicitate crescută, atât în formă proaspătă, cât și după uscare.

Zona de origine a plantei se află în Munții Himalaya și în țările din Europa de Vest. Planta este frecvent întâlnită în zonele muntoase.

Substanța chimică prezentă în cantități crescute în compoziția plantei, căruia îi sunt datorate efectele terapeutice dar și toxicitatea crescută, este aconitina. În compoziția plantei mai pot fi întâlnite și următoarele substanțe chimice, în doze mult mai mici: neolina, napelina, neopelina, hipaconitina, jesaconitina, pseudaconitina, licaconitina.

Omagul prezintă proprietăți analgezice, antinevralgice, hipotermizante și de stimulare a respirației.

 

Utilizări

Omagul poate fi utilizat în scop terapeutic în cadrul următoarelor afecțiuni sau stări patologice:

  • Reumatism articular acut
  • Plaga rezultată în urma mușcăturii de viperă
  • Gripă
  • Tuse
  • Laringită
  • Pneumonie
  • Nevralgia apărută în cadrul zonei zoster
  • Nevralgia trigeminală
  • Criza de sciatică
  • Nevralgia intercostală
  • Disfonie
  • Afectarea vocii

Mod de utilizare:

Datorită toxicității crescute, tinctura de omag nu poate fi utilizată. Extractele vegetale din omag sunt prezente în componența următoarelor preparate medicamentoase, prezente pe piața farmaceutică: Aconitum D12, Tusomag, Homeovox, Sirogal.

 Contraindicații

Nu este indicată manipularea și utilizarea plantei de către persoanele de rând. Preparatele pe bază de omag trebuiesc fabricate doar în farmacii.

Doza letală de aconitină, prezentă în componența frunzelor de omag, care pot determina apariția decesului, este de 1 mg substanță (10 grame frunze de omag).

Intoxicația cu aconitină (prin utilizarea nesupravegheată a preparatelor din frunze de omag) se caracterizează prin aritmii severe și palpitații, cu risc crescut de stop cardio-respirator, amețeli, tulburări de vedere, hipotermie, vărsături, diaree, parestezii, dureri intense la nivelul mâinilor și a picioarelor, furnicături la nivelul buzelor și a  limbii, a feței sau la nivelul membrelor.

În caz de intoxicație cu aconitină se recomandă internarea bolnavului pe secțiile de terapie intensivă, monitorizarea frecvenței cardiace și respiratorii, administrarea de calciu, magneziu, cărbune activat și efectuarea de spălături gastrice.

Intoxicația cu aconitină nu are antidot. Din această cauză, în majoritatea cazurilor intoxicația cu aconitină este letală, evoluând spre exitus (deces).

Preparatele farmaceutice care conțin extracte vegetale din omag, prezente în farmacii, nu trebuie utilizate în cazul bolnavilor care au dezvoltat în antecedente reacții alergice în urma administrării acestor medicamente.

În urma administrării acestor preparate farmaceutice pot apărea reacții alergice cutanate.

 

Bibliografie:

  1. Ursula Stănescu, Monica Hăncianu, Oana Cioancă, Ana Clara Aprotosoaie, Anca Miron, Plante Medicinale de la A la Z, Editura Polirom, Iași, 2014
  2. Aurel Ardelean, Gheorghe Mohan, Flora Medicinală a României, Editura All, București, 2008
  3. ACONITE, link: https://www.webmd.com/vitamins-supplements/ingredientmono-609-ACONITE.aspx
  4. Aconite poisoning., link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19514874