Otita medie acută – cauze, tablou clinic, diagnostic și conduită terapeutică

Otita medie acută reprezintă un proces inflamator acut sau cronic, cu sau fără acumulare de lichid, localizat la nivelul urechii medii. În prezent se descriu mai multe forme clinice: otita medie catarală, otita medie acută (supurată), otita medie seroasă.
Conform Academiei Americane de pediatrie, definiția otitei acute se bazează pe trei criterii:
-istoric de boală recentă cu debut acut
-prezența exsudatului la nivelul urechii medii
-semne şi simptome de inflamație a urechii medii

Otita medie acută reprezintă cea mai frecventă boală bacteriană la sugar şi copilul mic, cu maximum de incidență între 1 şi 2 ani. Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni tratate cu antibiotic şi trebuie considerată în diagnosticul diferențial al stării febrile la copilul mic.
Otita medie este o complicație frecventă a rinitei şi rinofaringitei acute. Frecvența la sugar este mai mare, datorită unor particularități anatomice caracteristice: trompa lui Eustachio este scurtă, largă şi are o poziție orizontală, comunicând larg cu epitimpanul, aditusul şi antrul.
Calea principală de infecție a urechii medii este prin trompa lui Eustachio şi mai rar pe cale hematogenă sau prin conductul auditiv extern. În timpul suptului, lichidele din rinofaringe pot reflua prin trompă spre urechea medie.

Clasificare
-Otita medie congestivă: se referă la congestia timpanului în absența acumulării de lichid, situație frecvent întâlnită la sugari şi copii mici, odată cu evoluția unei infecții rinofaringiene.
-Otita medie acută sau supurată: se referă la infecția bacteriană acută a urechii medii soldată prin acumularea de puroi în urechea medie.
-Otita medie cu exsudat sau seroasă: constă în acumularea de fluid bacterian în cavitata urechii medii, fără semne şi simptome de inflamație.

Etiologie
a.Bacteriană – cei mai frecvenți germeni implicați sunt: Streptococcus pneumoniae [40%], Haemophilus influenzae [25-30%], Moraxella catarrhalis [10-15%].
b.Virală- reprezintă 5-15% dintre cazuri, iar cei mai frecvenți agenți virali sunt virusul sincițial respirator, virusurile parainfluenzae, adenovirusurile şi virusurile Coxackie.

Simptomatologie
→ Manifestările clinice diferă în funcție de vârsta pacientului, iar afecțiunea apare de obicei în cursul evoluției unei infecții acute de căi respiratorii superioare care durează de câteva zile.
→ La nou-născut și la sugar simptomatologia este nespecifică.

Forme clinice 
1. Otita medie acută catarală – este consecința unei inflamații care apare secundar blocajului trompei lui Eustachio și a presiunii negative din urechea medie care se obiectivizează prin existența unui transudat seros și steril în urechea medie. Catarul produce o senzație de tensiune în ureche, hipoacuzie și zgomote în ureche în timpul înghițirii sau a mișcărilor mandibulei.
2. Otita medie acută supurată – simptomul principal este otalgia, care este violentă, pulsatilă, exagerată de deglutiție și masticație. Copilul duce mâna la ureche și țipă, căutând ca urechea care îl doare să fie pe pernă, deoarece căldura îi calmează durerea. Ca tablou clinic, avem febră înaltă, vărsături, stare generală alterată, vărsături, diaree, uneori convulsii. Odată cu perforarea timpanului, durerea cedează și febra scade, dar apare otoreea care inițial este sanguinolentă, iar apoi devine purulentă. Dacă un copil prezintă 3 episoade de otită medie acută în decurs de 6 luni, afecțiunea se numește otită acută recurentă.
3. Otomastoidita sugarului – reprezintă o inflamație a mucoasei urechii medii și a cavităților osoase din stânca temporală, din osul temporal. Este o infecție cu localizare la nivelul sistemului urechii medii și a cavităților mastoidiene.

Investigații
→ otoscopia constă în examinarea timpanului cu ajutorul unui otoscop pneumatic. În mod normal, timpanul are culoare gri-perlată, cu un aspect ușor concav și este translucid.
→ timpanometria se face pentru confirmarea diagnosticului în cazurile atipice.

Tratament

La diagnostic pentru pacienții tratat inițial cu antibiotic Amoxicilină 90 mg/kgcorp/zi Amoxicilină 90mg/kgcorp/zi + Clavulanat 6,4 mg/kgcorp/zi
Evoluție nefavorabilă după 48-72 ore a pacienților evaluați Amoxicilină 90 mg/kgcorp/zi Amoxicilină 90mg/kgcorp/zi + Clavulanat 6,4 mg/kgcorp/zi
Evoluție nefavorabilă după 48-72 ore a pacienților cu tratament antibiotic de la început Amoxicilină 90mg/kgcorp/zi + Clavulanat 6,4 mg/kgcorp/zi Ceftriaxon <12 ani – 50 mg/kgcorp/zi [3 zile]

BIBLIOGRAFIE:
Compendiu de specialități medico-chirurgicale – Victor Stoica, Viorel Scripcariu.

Articolul precedentIleita – definitie
Articolul următorIleocitoplastie – definitie