PLAQUENIL®, comprimate filmate 200 mg

| DetaliiIndicații | Doze | Contraindicații | Interacțiuni | Sarcina |
Reacții adverse | Supradoza |

Detalii Plaquenil

Denumirea comerciala: PLAQUENIL 200mg
Denumirea comuna internationala: HYDROXYCHLOROQUINUM – 200mg
Forma farmaceutica: comprimate film.
Bucati: 60 comprimate film.
Doza (concentratia): 200mg
Forma de prezentare: CUTIE CU 4 BLISTERE DIN PVC/AL X 15 COMPR. FILM.
Producator: SANOFI
Tara: Romania
Cod CIM: W62084002

Cod ATC: P01BA02
P – produse antiparazitare
P01 – preparate antiprotozore
P01BA – aminochinoline

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică

B+C1 – În funcție de ambalaj. Pentru detalii, verificați informațiile de pe ambalaj.

Pret

Denumire comerciala Pret
(lei)
PLAQUENIL 200mg (R)
60 compr. film.
AVENTIS Romania
33.19
PLAQUENIL(R) 200mg
60 compr. film.
AVENTIS Romania
33.19
PLAQUENIL 200mg (R)
60 compr. film.
SANOFI Romania
33.19

Indicații

Adulţi

Afecţiuni reumatismale şi dermatologice:

  • poliartrită reumatoidă;
  • lupus eritematos sistemic;
  • lupus eritematos discoid;
  • afecţiuni dermatologice produse sau agravate de lumina solară.Malarie:
  • tratamentul atacurilor acute şi profilaxia malariei produsă de Plasmodium vivax, Plasmodium ovale şi Plasmodium malariae şi de tulpini sensibile de Plasmodium falciparum.
  • tratamentul radical al malariei produsă de tulpini sensibile de Plasmodium falciparum.Copii şi adolescenţi
  • tratamentul artritei juvenile idiopatice (în asociere cu alte terapii)
  • tratamentul lupusului eritematos sistemic şi lupusului eritematos discoid.Malarie:
  • tratamentul atacurilor acute şi profilaxia malariei produsă de Plasmodium vivax, Plasmodium ovale şi Plasmodium malariae şi de tulpini sensibile de Plasmodium falciparum.
  • tratamentul radical al malariei produsă de tulpini sensibile de Plasmodium falciparum.

Doze

Numai pentru administrare orală. Fiecare doză trebuie luată în timpul mesei sau cu un pahar cu lapte.

Adulţi

Afecţiuni reumatismale: hidroxiclorochina are acţiune cumulativă şi va necesita câteva săptămâni pentru a-şi exercita efectele terapeutice benefice, timp în care pot să apară relativ precoce reacţii adverse minore. Dacă nu se produce o ameliorare obiectivă în primele 6 luni, tratamentul trebuie întrerupt.

– Poliartrită reumatoidă: se recomandă o doză iniţială de 400 – 600 mg sulfat de hidroxiclorochină pe zi. Pentru tratamentul de întreţinere, doza este de 200 – 400 mg sulfat de hidroxiclorochină pe zi.

Lupus eritematos sistemic sau discoid: se recomandă o doză iniţială de 400 – 600 mg sulfat de hidroxiclorochină pe zi. Pentru tratamentul de întreţinere, doza este de 200 – 400 mg sulfat de hidroxiclorochină pe zi.

Afecţiuni dermatologice prin expunere la soare: tratamentul se va restrânge la perioadele de maximă expunere la soare. Pot fi suficiente doze de 400 mg sulfat de hidroxiclorochină pe zi.

Malarie:

– Profilaxia malariei:

400 mg sulfat de hidroxiclorochină o dată pe săptămână, întotdeauna în aceeaşi zi.

Dacă circumstanţele permit, tratamentul profilactic trebuie iniţiat cu 2 săptămâni înaintea expunerii.

Totuşi, în caz contrar, se poate administra o doză iniţială dublă (de încărcare) de 800 mg sulfat de hidroxiclorochină, fracţionată în 2 prize, administrate la interval de 6 ore.

Tratamentul profilactic trebuie continuat încă 8 săptămâni după părăsirea zonei endemice.

– Tratamentul atacului acut de malarie:

O doză iniţială de 800 mg sulfat de hidroxiclorochină, urmată de 400 mg sulfat de hidroxiclorochină, după 6–8 ore, în prima zi, se continuă cu 400 mg sulfat de hidroxiclorochină pe zi, încă 2 zile (în total 2 g sulfat de hidroxiclorochină). De asemenea, s-a dovedit eficace o schemă alternativă, utilizând o doză unică de 800 mg sulfat de hidroxiclorochină. Dozele pentru adulţi pot fi calculate şi în funcţie de masa corporală, asemănător dozelor pentru copii (vezi mai jos).

Copii şi adolescenţi

În tratamentul artritei juvenile idiopatice (în asociere cu alte terapii), lupusului eritematos sistemic şi lupusului eritematos discoid trebuie să fie folosită doza minimă efectivă şi aceasta nu trebuie să depăşească 6,5 mg/kg/zi, luându-se în considerare greutatea corporală ideală. De aceea, comprimatul de 200 mg nu este adecvat pentru copiii cu greutatea corporală ideală sub 31 kg.

Malarie

  • Profilaxia malariei:Doza profilactică săptămânală este de 6,5 mg sulfat de hidroxiclorochină/kg, dar nu trebuie să depăşească doza recomandată pentru adult, indiferent de greutate.

    Dacă circumstanţele permit, tratamentul profilactic trebuie iniţiat cu 2 săptămâni înaintea expunerii. Totuşi, în caz contrar, la copii, se poate administra o doză de 12,9 mg sulfat de hidroxiclorochină/kg (dar fără a depăşi 800 mg sulfat de hidroxiclorochină), fracţionată în 2 prize, administrate la interval de 6 ore. Tratamentul profilactic trebuie continuat încă 8 săptămâni după părăsirea zonei endemice.

  • Tratamentul atacului acut de malarie:

O doză totală de 32 mg sulfat de hidroxiclorochină/kg (dar fără a depăşi 2 g sulfat de hidroxiclorochină) se fracţionează şi se administrează pe parcursul a 3 zile, după cum urmează:

  • prima doză: 12,9 mg sulfat de hidroxiclorochină/kg (dar fără a depăşi 800 mg sulfat de hidroxiclorochină);
  • a doua doză: 6,5 mg sulfat de hidroxiclorochină/kg (dar fără a depăşi 400 mg sulfat de hidroxiclorochină), la 6 ore după prima doză;
  • a treia doză: 6,5 mg sulfat de hidroxiclorochină/kg (dar fără a depăşi 400 mg sulfat de hidroxiclorochină), la 18 ore după a doua doză;

– a patra doză: 6,5 mg sulfat de hidroxiclorochină/kg (dar fără a depăşi 400 mg sulfat de hidroxiclorochină), la 24 ore după a treia doză.

Contraindicații

  • Hipersensibilitate la sulfat de hidroxiclorochină, la derivaţi de 4-aminochinolină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
  • Retinopatie, inclusiv maculopatie, preexistente;
  • Copii cu vârsta sub 6 ani (cu greutate sub 35 kg), deoarece pot să apară accidente la înghiţire;
  • Sarcină şi alăptare.

Atenționări

Înainte de începerea unui tratament pe termen lung cu hidroxiclorochină, toţi pacienţii trebuie examinaţi oftalmologic. Examinarea trebuie să includă testarea acuităţii vizuale, oftalmoscopie, examen de fund de ochi, măsurarea câmpului vizual central şi percepţia culorilor. Acest examen trebuie apoi repetat, cel puţin o dată pe an. Apariţia toxicităţii la nivelul retinei este legată de doza administrată. Riscul de afecţiuni ale retinei este redus în cazul administrării unor doze zilnice de până la 6,5 mg/kg corp. Depăşirea dozei zilnice recomandate creşte riscul de apariţie a toxicităţii la nivelul retinei.

Examinarea trebuie făcută mai frecvent şi adaptată fiecărui pacient, în următoarele situaţii:

  • doza zilnică depăşeşte 6,5 mg /kg (greutate corporală ideală); nu trebuie să se utilizeze pentru calculul dozelor greutatea corporală absolută, deoarece aceasta poate duce la supradozaj la pacienţii obezi;
  • insuficienţă renală;
  • doze cumulate de peste 200 g;
  • vârstă peste 65 ani;
  • acuitate vizuală sub 6/8.

Tratamentul trebuie întrerupt imediat la orice pacient la care apar pigmentare anormală, defecte de câmp vizual sau orice modificare inexplicabilă prin dificultatea de acomodare sau prezenţa opacifierilor corneene. Pacienţii trebuie supravegheaţi în continuare cu atenţie, deoarece modificările la nivelul retinei (şi tulburările vizuale) pot progresa chiar după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă imediat administrarea medicamentului şi să se adreseze medicului în cazul apariţiei oricăror tulburări de vedere.

În cazuri foarte rare, a fost raportat comportament suicidar la pacienţii trataţi cu hidroxiclorochină. La pacienţii trataţi cu Plaquenil, pot apărea tulburări extrapiramidale (vezi pct. 4.8).

La pacienţii trataţi cu Plaquenil, au fost raportate cazuri de cardiomiopatie care au condus la insuficienţă cardiacă, în unele cazuri letală (vezi pct. 4.8 şi pct. 4.9). Se recomandă monitorizare clinică, pentru semnele şi simptomele de cardiomiopatie, şi întreruperea tratamentului în cazul apariţiei cardiomiopatiei. Trebuie luată în considerare toxicitatea cronică, dacă sunt diagnosticate tulburări de conducere (bloc de ramură/bloc atrio-ventricular) sau hipertrofie biventriculară (vezi pct. 4.8).

Sulfatul de hidroxiclorochină trebuie administrat cu precauţie la pacienţii care utilizează medicamente ce pot determina reacţii adverse oftalmologice sau cutanate. De asemenea, este necesară precauţie dacă se utilizează sulfatul de hidroxiclorochină în următoarele situaţii:

  • pacienţi cu boală renală sau hepatică şi pacienţi care utilizează medicamente care afectează aceste organe. La pacienţii cu afectare gravă a funcţiei renale şi hepatice, trebuie avute în vedere măsurarea concentraţiilor plasmatice de hidroxiclorochină şi ajustarea corespunzătoare a dozelor;
  • pacienţi cu afecţiuni severe gastro-intestinale, neurologice sau hematologice.

De asemenea, se recomandă precauţie la pacienţii cu hipersensibilitate la chinină, deficit de glucozo-6- fosfat-dehidrogenază, porfiria cutanea tarda, care pot fi exacerbate de hidroxiclorochină, ca şi la pacienţii cu psoriazis, deoarece pare să crească riscul de reacţii cutanate.

La toţi pacienţii cu tratament de lungă durată, se recomandă verificare periodică a hemogramei complete şi întreruperea tratamentului dacă apar valori anormale.

Copiii mici sunt deosebit de sensibili la efectele toxice ale 4-aminochinolinelor; de aceea, pacienţii trebuie avertizaţi să nu lase Plaquenil la îndemâna copiilor.

La toţi pacienţii cu tratament de lungă durată, trebuie controlate cu regularitate funcţiile musculaturii scheletice şi reflexele tendinoase.

Dacă apare slăbiciune musculară, tratamentul trebuie întrerupt.

S-a constatat că hidroxiclorochina poate cauza hipoglicemie severă, inclusiv asociată cu pierderea conştienţei, care poate pune în pericol viaţa pacienţilor, atât a celor trataţi cu antidiabetice, cât şi a celor care nu urmează un astfel de tratament. Pacienţii trataţi cu hidroxiclorochină trebuie să fie atenţionaţi despre riscul de hipoglicemie şi despre semnele şi simptomele clinice asociate acesteia.

La pacienţii care, în timpul tratamentului cu hidroxiclorochină prezintă simptome clinice care indică hipoglicemia, trebuie să fie verificată valoarea glicemiei şi, dacă este necesar, să se revizuiască tratamentul.

Malarie:

Hidroxiclorochina nu este eficace împotriva tulpinilor de P. falciparum rezistente la clorochină şi nu este activă împotriva formelor exo-eritrocitare de P. vivax, P. ovale şi P. malariae de aceea, hidroxiclorochina nu poate preveni nici infecţia, nici recăderile infecţiei datorate acestor protozoare.

Plaquenil conține lactoză

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Interacțiuni

S-a observat că terapia concomitentă cu hidroxiclorochină şi digoxină creşte concentraţiile plasmatice de digoxină; la pacienţii care urmează tratament concomitent, trebuie monitorizate cu atenţie concentraţiile plasmatice de digoxină.

De asemenea, se poate considera că hidroxiclorochina poate avea interacţiunile cunoscute pentru clorochină, deşi nu au fost raportate cazuri specifice. Acestea includ: potenţarea acţiunii sale directe de blocare a joncţiunii neuromusculare, de către antibioticele aminoglicozidice; inhibarea metabolizării sale de către cimetidină, care poate creşte concentraţia plasmatică a antimalaricului; antagonizarea efectului neostigminei şi piridostigminei; reducerea sintezei de anticorpi, ca răspuns la imunizarea primară cu vaccin rabic pe celule diploide umane.

Deoarece hidroxiclorochina poate creşte efectele tratamentului hipoglicemiant, poate fi necesară scăderea dozelor de insulină sau de medicamente antidiabetice orale.

Ca şi în cazul clorochinei, antiacidele pot reduce absorbţia sulfatului de hidroxiclorochină, de aceea se recomandă respectarea unui interval de 4 ore între administrarea de Plaquenil şi antiacide.

Halofantrina prelungeşte intervalul QT şi nu trebuie administrată cu alte medicamente cu potenţial de inducere a aritmiei cardiace, inclusiv hidroxiclorochina. De asemenea, poate exista un risc crescut de inducere a aritmiei ventriculare dacă hidroxiclorochina este utilizată concomitent cu alte medicamente proaritmice, cum sunt amiodarona şi moxifloxacina.

În cazul în care ciclosporina şi hidroxiclorochina au fost administrate în asociere a fost raportat un nivel seric crescut de ciclosporină.

Hidroxiclorochina poate scădea pragul convulsivant. Administrarea hidroxiclorochinei în asociere cu alte medicamente antimalarice cu efect cunoscut de scădere a pragului convulsivant (de exemplu meflochină) poate crește riscul de apariţie a convulsiilor.

Activitatea medicamentelor antiepileptice poate fi afectată, dacă sunt administrate în asociere cu hidroxiclorochina.

Într-un studiu privind interacţiunile după administrarea unei doze unice, s-a raportat că clorochina scade biodisponibilitatea praziquantelului.

Nu se cunoaște dacă există un efect similar atunci când hidroxiclorochina şi praziquantelul sunt administrate în tratament asociat. Prin extrapolare, pe baza similarităţilor structurii şi parametrilor farmacocinetici ai hidroxiclorochinei şi clorochinei, se poate aştepta un efect similar de la hidroxiclorochină.

Există un risc teoretic de inhibare a activităţii intracelulare a α-galactozidazei, dacă hidroxiclorochina este administrată în asociere cu agalzidaza.

Sarcina

Sarcina

Hidroxiclorochina traversează bariera fetoplacentară. Datele cu privire la utilizarea hidroxiclorochinei în timpul sarcinii sunt limitate. Trebuie precizat că 4-aminochinolinele în doze terapeutice au fost asociate cu leziuni la nivelul sistemului nervos central, incluzând ototoxicitate (toxicitate auditivă şi vestibulară, surditate congenitală), hemoragii retiniene şi pigmentare retiniană anormală. De aceea, hidroxiclorochina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii.

Alăptarea

S-a demonstrat că hidroxiclorochina este excretată în cantitate mică în lapte şi se cunoaşte că nou- născutul este extrem de sensibil la efectele toxice ale 4-aminochinolinelor. De aceea, hidroxiclorochina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.

Conducere auto

Pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilităţii de alterare a capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, deoarece hidroxiclorochina poate afecta capacitatea de acomodare şi poate cauza tulburări de vedere, imediat după începerea tratamentului. Dacă aceste tulburări nu dispar în timp, se va recurge la reducerea dozelor sau la întreruperea tratamentului.

Reacții adverse

Frecvenţa reacţiilor adverse este definită utilizând următoarea convenţie:

Foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice

Cu frecvenţă necunoscută: deprimare medulară, anemie, anemie aplastică, agranulocitoză, leucopenie, trombocitopenie.Tulburări ale sistemului imunitar

Cu frecvenţă necunoscută: urticarie, angioedem, bronhospasm.Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvente: anorexie. Cu frecvenţă necunoscută: hipoglicemie (vezi pct. 4.4). Hidroxiclorochina poate agrava porfiria.Tulburări psihice

Frecvente: labilitate emoţională. Mai puţin frecvente: nervozitate. Cu frecvenţă necunoscută: psihoze, comportament suicidar.Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee. Mai puţin frecvente: ameţeli. Cu frecvenţă necunoscută: cu această clasă de medicamente s-au raportat convulsii. Tulburări extrapiramidale, cum sunt distonie, dischinezie, tremor (vezi pct. 4.4).Tulburări oculare

Frecvente:Vedere neclară, din cauza unei tulburări de acomodare. Acest fenomen este dependent de doză şi reversibil.

Mai puţin frecvente:Retinopatie, cu modificări de pigmentare şi defecte ale câmpului vizual.

În formele incipiente, această retinopatie pare a fi reversibilă la întreruperea tratamentului cu hidroxiclorochină. Dacă este lăsată să evolueze, există riscul să progreseze, chiar şi după întreruperea tratamentului.

Pacienţii cu modificări retiniene pot fi iniţial asimptomatici sau pot avea scotoame (scotoame paracentrale şi pericentrale de tip inelar, scotoame temporale şi percepţie anormală a culorilor).

Au fost semnalate modificări ale corneei, cum sunt edemul şi opacifierile. Acestea pot fi asimptomatice sau pot provoca tulburări cum sunt halouri, vedere înceţoşată sau fotofobie. Aceste tulburări pot fi tranzitorii şi sunt reversibile la întreruperea tratamentului.

Cu frecvenţă necunoscută:

Cazuri de maculopatie şi degenerare maculopapulară, posibil ireversibile, au fost raportate.

Tulburări acustice şi vestibulare

Mai puţin frecvente: vertij, tinitus.

Cu frecvenţă necunoscută: pierderea auzului.

Tulburări cardiace

Cu frecvenţă necunoscută: cardiomiopatie, care poate duce la insuficienţă cardiacă şi, în unele cazuri, la deces (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.9).

Dacă se constată tulburări de conducere (bloc de ramură, bloc atrio-ventricular), ca şi hipertrofie ventriculară bilaterală, trebuie suspectată toxicitatea cronică. Întreruperea tratamentului poate duce la remitere.

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente: dureri abdominale, greaţă.

Frecvente: diaree, vărsături.

Aceste simptome dispar, în general imediat, la reducerea dozei sau la întreruperea tratamentului.

Tulburări hepatobiliare

Mai puţin frecvente: anomalii ale testelor funcţionale hepatice. Cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă hepatică fulminantă.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Frecvente: erupţii cutanate, prurit. Mai putin frecvente: modificări ale pigmentării tegumentelor şi mucoaselor, decolorarea părului, alopecie.

Aceste modificări dispar, în general rapid, după întreruperea tratamentului.

Cu frecvenţă necunoscută: erupţii buloase, inclusiv eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, erupţie cutanată la medicamente, cu eozinofilie şi simptome sistemice (Drug Rash with Eosinophilia and Systemic Symptoms, sindrom DRESS), fotosensibilizare, dermatită exfoliativă, exantem pustulos generalizat acut (EPGA).

EPGA trebuie diferenţiat clar de psoriazis, cu toate că hidroxiclorochina poate precipita puseele de psoriazis. Poate fi asociate cu febră şi leucocitoză marcată.

Evoluţia este, în general, favorabilă, după întreruperea tratamentului.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Mai puţin frecvente: tulburări senzomotorii Cu frecvenţă necunoscută: miopatie sau neuromiopatie, care pot duce la slăbiciune musculară progresivă şi atrofie a grupelor musculare proximale.

Miopatia poate fi reversibilă la întreruperea medicamentului, dar remiterea poate necesita mai multe luni. Deprimarea reflexelor tendinoase şi modificări ale conducerii nervoase.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradoza

Simptomatologie

Supradozajul 4-aminochinolinelor este periculos, mai ales la sugari; intoxicaţiile la doze de numai 1-2 g s-au dovedit letale.

Simptomele supradozajului pot include: cefalee, tulburări de vedere, colaps cardio-circulator, convulsii, hipokaliemie, tulburări de ritm şi de conducere intracardiacă, inclusiv prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor, tahicardie ventriculară şi fibrilaţie ventriculară, urmate de stop cardio-respirator, brusc şi potenţial letal.

Abordare terapeutică

Este necesară intervenţie medicală imediată, deoarece aceste efecte pot să apară la scurt timp după supradozaj. Conţinutul gastric trebuie imediat evacuat, fie prin vărsături, fie prin lavaj gastric. Cărbunele activat, în doză de cel puţin 5 ori mai mare decât supradoza ingerată, poate să inhibe continuarea absorbţiei, dacă este introdus în stomac prin sondă, după lavaj şi în primele 30 de minute de la administrarea supradozei.

În cazuri de supradozaj, se va lua în considerare administrarea parenterală de diazepam, deoarece s-a observat că ajută la combaterea toxicităţii cardiace a clorochinei.

Dacă sunt necesare, trebuie să se instituie suport respirator şi tratamentul şocului.

Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antimalarice, aminochinoline, codul ATC: P01BA02

Hidroxiclorochina este un antimalaric din clasa 4-aminochinolinelor, cu acţiune schizontocidă sanguină rapidă şi cu acţiune gametocidă; totodată este un antireumatic cu acţiune lentă.

Medicamentele antimalarice, cum sunt clorochina şi hidroxiclorochina, au câteva efecte farmacologice care pot fi implicate în efectul terapeutic din bolile reumatice, dar rolul fiecăruia este necunoscut. Acestea includ interacţiunea cu grupările sulfhidril, modularea activităţii unor enzime (inclusiv fosfolipaza, NADH-citocrom-C-reductaza, colinesteraze, proteaze şi hidrolaze), legarea de ADN, stabilizarea membranelor lizozomale, inhibarea sintezei prostaglandinelor, a funcţiei chemotactice a polimorfonuclearelor şi a fagocitozei, posibila interferare a producerii de interleukină-1 de către monocite şi inhibarea eliberării de ion superoxid de către neutrofile.

Concentrarea în veziculele acide intracelulare şi creşterea consecutivă a pH-ului din interiorul acestora pot explica atât acţiunea antimalarică, cât şi pe cea antireumatică a hidroxiclorochinei.

Proprietăți farmacocinetice

Hidroxiclorochina are proprietăţi farmacodinamice, farmacocinetice şi metabolizare asemănătoare clorochinei. Hidroxiclorochina se absoarbe rapid şi aproape complet după administrare orală. În cadrul unui studiu, după administrarea la subiecţi sănătoşi a unei doze unice de 400 mg, valoarea medie a concentraţiilor plasmatice maxime ale hidroxiclorochinei s-a situat în intervalul 53-208 ng/ml, cu o medie de 105 ng/ml. Valoarea medie a timpului de atingere a concentraţiei plasmatice maxime a fost de 1,83 ore. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost variabil, în funcţie de intervalul post- administrare, după cum urmează: 5,9 ore (după atingerea Cmax – 10 ore), 26,1 ore (la 10-48 ore) şi 299 ore (la 48-504 ore).

Medicamentul şi metaboliţii săi sunt larg distribuiţi în organism, iar eliminarea este predominant urinară; în cadrul unui studiu, 3% din doza administrată s-a regăsit în urină în decurs de 24 ore.

Date preclinice de siguranţă

Nu sunt disponibile date preclinice de siguranţă suplimentare faţă de cele deja expuse în alte secţiuni ale acestui rezumat.