Pleureziile – cauze, forme clinice, simptome, diagnostic și măsuri terapeutice

289

Pleureziile sunt sindroame de etiologie variată, caracterizate prin acumularea excesivă de lichid în spaţiul (cavitatea) pleurală.

Condiţiile de apariţie ale revărsatelor pleurale (pleurezii) sunt reprezentate de:

  • boli primare ale pleurei
  • afecţiuni pulmonare sau extrapulmonare.
  1. Cauzele exudatelor:
  • Boli infecţioase, în care sunt implicate: bacterii, virusuri şi fungi.
  • Boala neoplazică: metastaze, mezoteliom.
  • Tromboembolismul pulmonar.
  • Boli de colagen: lupus eritematos sistemic (LES), poliartrita reumatoidă (PR), poliarterita nodoasă
  • Tulburări imunologice din sindromul Dressler, sindromul postcardiotomie, sarcoidoza.
  • Pleurezii din afecţiuni abdominale (subdiafragmatice): pancreatita acută, ruptura esofagiană, boala Whipple, scleroza de varice esofagiene.
  • Alte cauze: uremie, reacţie la droguri, postiradiere, febra mediteraneană familială.
  • Chilotorax: traumatic, netraumatic.

 

  • 2. Cauzele transudatelor:
  • Insuficienţa cardiacă congestivă.
  • Hipoproteinemia (sindromul nefrotic, ciroza hepatică).
  • Pericardita constrictivă.
  • Hipotiroidism (mixedem).
  • Sindrom Meigs.

În tromboembolismul pulmonar (TEP), sarcoidoză, sindrom Meigs şi mixedem, revărsatele pot fi exudate şi transudate.

Forme clinice

  • PLEUREZIA PARAPNEUMONICĂ:
  • PLEUREZIA DIN PNEUMONIILE BACTERIENE
  • PLEUREZIA DIN PNEUMONIILE VIRALE
  • PLEUREZIA NEOPLAZICĂ
  • PLEUREZIA DIN TROMBOEMBOLISMUL PULMONAR
  • PLEUREZIA DIN LUPUS ERITEMATOS SISTEMIC ( LES)
  • PLEUREZIA DIN POLIARTRITA REUMATOIDĂ
  • PLEUREZIILE DE CAUZĂ SUBDIAFRAGMATICĂ
  • PLEUREZIA DE ORIGINE PANCREATICĂ
  • PLEUREZIA DIN SINDROMUL MEIGS
  • PLEUREZIA TUBERCULOASĂ
  • PLEUREZIA CU EOZINOFILE
  • PLEUREZIA CU COLESTEROL

 Simptome clinice sunt dependente de cantitatea de lichid şi rapiditatea instalării.

  1. Durerea:
  • este produsă prin excitarea şi leziunea fibrelor nervoase din pleura parietală inflamată;
  • la debut poate fi intensă, dar este diminuată de acumularea de lichid;
  • accentuată de respiraţie şi tuse;
  • uneori este surdă, ceea ce implică un diagnostic diferenţial atent cu abcesul pulmonar cortical şi metastazele
  1. Tusea uscată
  2. Dispneea: se poate instala insidios, lent
  3. Semne generale: febră, frison.

Examenul Obiectiv:

Este dominat de prezenţa sindromului lichidian pleural caracterizat prin:

  • diminuarea ampliaţiilor vocale şi a vibraţiilor vocale,
  • matitate sau submatitate la percuţie – tipic linia lui Damoiseau,
  • murmur vezicular diminuat sau absent,
  • frecătura pleurală în faza preexudativă sau de resorbţie,
  • suflu pleuretic – în pleureziile medii.

Examene paraclinice:

  • Radiografia toracică evidenţiază o opacitate de intensitate supracostală, omogenă, de formă triunghiulară, cu limita superioară concavă în sus şi înăuntru (curba Damoiseau), când cantitatea de lichid este mare, acesta împinge mediastinul de partea opusă, pleurezia devine vizibilă radiologic când cantitatea de lichid > 300 ml (umplerea sinusului c-d), lichid < 100 ml = decubit lateral sau la ecograf.

Diagnosticul se pune pe baza anamnezei,  examenului clinic şi paraclinic.

Tratament

Tratamentul pleureziei depinde de cauza care a produs-o:

  • dacă cauza este o infecție bacteriană, este nevoie de un tratament cu antibiotic.
  • dacă este prezent un tromboembolism pulmonar, este nevoie de tratament pentru a încetini sau a preveni coagularea (anticoagulante).
  • în durere pleurală dată de pleurezie, se poate administra tratament antiinflamator nesteroidian (AINS).
  • durerea se poate diminua în decubit lateral pe partea dureroasă.
  • în cazul existenţei sindromului lichidian pleural este nevoie de eliminarea lichidului din cavitatea pleurală folosind un tub care se introduce prin cutia toracică, din acesta se face şi examenul lichidului pleural.
  • realizarea unei pleurodeze (se injectează o substantă chimică sau un medicament în cavitatea toracică, care va produce o inflamaţie locală la nivelul suprafeţei plămânilor şi în interiorul cutiei toracice. Acest lucru produce adeziunea dintre suprafaţa plămânilor şi cea a cutiei toracice, prevenind astfel formarea de lichid în cavitatea pleurală).

 

Bibliografie:

  1. Harrison, Manual de medicina, ediţia a18a , editura All, 2014
  2. Mark H. Beers, Robert S. Porter, Manualul Merck de diagnostic şi tratament, Ediţia a XVIII-a,Editura All, 2012
  3. Miron A. Bogdan şi col. Pneumologie, Editura Universitară „ Carol Davila”, Bucureşti, 2008.