Pubertatea

Pubertatea reprezintă perioada de tranziție de la copilărie la adolescență și se definește prin dezvoltarea caracterelor sexuale și prin creșterea accelerată a înălțimii [3].    La fete se manifestă prin creșterea sânilor, apariția părului din zona pubiană și din zona axilelor și apariția menstruației și debutează între 11-13 ani, iar la băieți între 13-15 ani cu schimbarea vocii, creșterea testiculelor, dezvoltarea penisului și a  pilozității [2].

Pubertatea precoce apare înainte de 10 ani la băieți și în rândul fetelor în jurul vârstei de 8 ani și are o frecvență de trei ori mai mare la fete decât la băieți. Are un caracter nepatologic, dar familial [1].

Pubertatea întârziată sau absentă este mai întâlnită în rândul baieților decât în rândul fetelor. Aceasta apare dupa 14 ani la băieți, respectiv la 13 ani, la fete. Cea mai frecventă cauză fiind întârzierea constituțională a pubertății, urmată de bolile organice cum este boala celiacă sau tumorile cerebrale și anorexia sau stresul.

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică

În timpul pubertății, hormonii provoacă următoarele modificări:

– Creșterea în înălțime și în greutate.
– Șoldurile pot deveni mai mari.
– Creșterea sânilor
– Creșterea părul la axilă și în zona pubiană
– Schimbarea mirosului corpului
– Apariția acneei
– Apariția primei menstruații [4].

 

Pubertatea precoce – factori de risc

Factorii care pot crește riscul de apariție al pubertății precoce la copii sunt:
– Sexul feminin. Fetele sunt mai predispuse la apariția unei pubertății precoce decât băieții;
– Rasa.  Pubertarea precoce apare mai frecvent la africanii negri decât la alte rase;
-Obezitatea. Un copil obez este mai predispus în a dezvolta o pubertate precoce;
– Expunerea la hormonii sexuali. Copiii care vin în contact cu estrogenul sau testosteronul, creme, unguente care conțin acești hormoni, anumite suplimente alimentare pot duce la un risc crescut al copilului în a dezvolta o pubertate precoce;
– Prezența altor afecțiuni. Pubertatea precoce poate fi o complicație a sindromului McCune-Albright sau a hiperplaziei adrenale congenitale, datorită unei  producții anormale de hormoni masculini, în cazuri mai rare, pubertatea precoce poate fi asociată și cu hipotiroidismul [4].

 

Diagnosticul pubertății precoce

Diagnosticul clinic se realizeză prin anamneză și examinarea fizică. Anamneza trebuie să conțină în mod detaliat  pe lângă simtomele prezente și tot istoricul al antecedentelor fiziologice și patologice ale copilului dar și al părinților. În cadrul examenului fizic, se urmărește creșterea, greutatea și proporția corporală a copilului.

Diagnosticul paraclinic se realizează prin radiografie osoasă, dozări hormonale ale axei hipotalamo-hipofizo-gonadotrope, teste clinice, genetice și imagistice, prin ecografie pelvina și RMN cerebral.

 

Tratament

În cele mai multe cazuri, tratamentul nu este necesar. Însă în unele cazuri, medicul  poate recomanda  administrarea  analogilor de gonadotropine care  încetinesc dezvoltarea precoce [1].

 

Bibliografie:

  1. Morin Ives, Larousse Dicționar de Medicină, Editura Univers Enciclopedic, București,1998, p 498- 499
  2. Prudhomme Ch., Ivernois J.,1000 de Boli, Editura Orizonturi,Vol.2, București 2012, p 371-372
  3. www.acog.org/Patients/FAQs/Your-Changing-Body-Puberty-in-Girls-Especially-for-Teens#puberty
  4. www.mayoclinic.org/diseases-conditions/precocious-puberty/symptoms-causes/syc-20351811