Radioterapia în tratamentul cancerului de sân

Aparat Radioterapie IRM

Radioterapia în cancerul de sân | Radioterapie totală | Radioterapia parțială | Radioterapia peretelui toracic și ganglionilor limfatici | Reacții adverse ale radioterapiei

Radioterapia în cancerul de sân

Pentru mulți din pacienții cu cancer de sân, radioterapia este un aspect foarte important al tratamentului. De cele mai multe ori, aceasta este recomandată după îndepărtarea chirurgicală a tumorei pentru a distruge restul celulelor canceroase. Scopul radioterapiei este de a altera ADN-ul si de a distruge celulele dintr-o anumită zonă. Radioterapeuții pot focaliza radiația către diferite sectoare, utilizând tehnici multiple care depind de locația tumorei, de dimensiunile acesteia, dar și de intervenția chirurgicală care a avut loc. În cadrul acestui articol, vom discuta despre cele mai comune forme de radioterapie pentru pacienții cu cancer la sân.

Pe larg, pacienții cu cancer de sân pot fi divizați in 2 categorii:

  • cei cu tumora localizată sau regională, limitată la nivelul sânului și ganglionilor limfatici ce îl drenează;
  • cei cu tumori metastatice care s-au extins și către alte organe (os, plaman, etc). Ne vom concentra atenția asupra pacienților din prima categorie pentru care radioterapia este o soluție după îndepărtarea chirurgicală, scopul fiind prevenirea reapariției cancerului. în cazul în care, pacientul are nevoie și de chimioterapie, tratamentul cu radiații este recomandat după terminarea chimioterapiei.

Tipul intervenției chirugicale (lumpectomie sau mastectomie) are un rol foarte important în determinarea planului de tratament cu radiații. O lumpectomie/sectorectomie (mastectomie parțială) reprezintă un tip de operație în cadrul căreia porțiunea sânului ce conține tumora este îndepărtată, salvând astfel țesutul sănătos ce rămâne. Mastectomia implică îndepărtarea întregii glande mamare, alături de înlăturarea ganglionilor limfatici axilari.

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică

Radioterapie totală după mastectomie

În urma unei lumpectomii, aproape întotdeauna este recomandată radioterapia pentru țesutul sănătos rămas, însă pot exista și excepții, în cazul femeilor înaintate în vârstă cu tumori mai mici și mai puțin agresive. Aceasta reduce șansele de reapariție a cancerului în zona ce a fost extirpată, cât și în zonele adiacente. În practicile mai vechi, radioterapia era administrată cu ajutorul unui fascicul de raze extern (radioterapie externă) poziționat astfel încât să penetreze peretele toracic și să cuprindă glanda mamară în totalitate. Acest tratament este realizat în decursul a mai multor săptămâni, cu 5 ședințe pe săptămână. De cele mai multe ori, după o lumpectomie, radioterapeutul poate decide să trateze și unii ganglioni limfatici de la nivelul axilei dacă au fost descoperite metastaze la nivelul lor.

Radioterapia parțială după mastectomie

O altă modalitate de tratament ce utilizează radiații după lumpectomie este țintirea exclusiv a zonei ce a fost operată. Radioterapia parțială este o alternativă care minimizează expunerea la radiații a țesutului ce rămâne după îndepărtarea chirugicală, a peretelui toracic, inimii și plămânului. Această metodă de tratament, “radioterapie parțială accelerată” devine din ce în ce mai des folosită, însă nu au fost publicate date despre rezultatele de lungă durată în urma tratamentului.

Radioterapia parțială accelerată poartă această denumire deoarece implică 2 doze de radiație pe zi, timp de o săptămână (Luni-Vineri), spre deosebire de metoda tradițională care are loc de-a lungul mai multor săptămâni. Această metodă poate fi realizată atât cu radiație externă, cât și cu radiație internă (brahiterapie) ce constă în plasarea sursei de radiație ionizantă în apropierea sau în interiorul țesutului neoplazic sau postoperator, în locul țesutului îndepărtat. Brahiterapia este o metodă mult mai invazivă decât radioterapia externă, însă are avantajul de a limita mai bine doza de radiație administrată țesuturilor învecinate (inimă, plămân, perete toracic).

Radioterapia peretelui toracic și ganglionilor limfatici post-mastectomie

Cu toate că multe din paciente aleg salvarea țesutului sănătos și optează pentru mastectomie, există și varianta unei mastectomii, care de cele mai multe ori nu implică radioterapie postoperator. Tratamentul cu radiații este utilizat în cazul pacientelor cu reziduuri tumorale. Pentru a determina dacă acestea există, se va măsura dimensiunea tumorii și numărul de ganglioni limfatici invadați de celule canceroase. Mai mult decât atât, se pot lua în considerare și gradul de evoluție determinat prin citologie al tumorei, prezența spațiilor vasculare și limfatice în interiorul acesteia, marginile chirurgicale, dar și vârsta pacientei.

În cazul în care există șanse de recidivare a cancerului la nivelul peretelui toracic sau în apropierea ganglionilor limfatici (axilari, supraclaviculari și/sau mamari interni), este recomandată radioterapia. Aceasta  presupune ședințe zilnice (5 zile pe săptămână), în decursul mai multor săptămâni, folosindu-se metoda de distribuție externă a radiației ionizante. Radiația este concepută să penetreze peretele toracic, evitându-se expunerea plămânului și a inimii. În cazul în care a fost realizată o reconstrucție mamară de către un chirurg plastician, radioterapia o va ținti și pe aceasta.

Cu toate acestea, folosind radioterapia tradițională este dificilă evitarea organelor învecinate, motiv pentru care există multe tehnologii și tehnici noi ce minimizează aceasta expunere. Poziția maximă inspiratorie facilitează depărtarea peretelui toracic de inimă, evitându-se astfel expunerea acesteia la radioterapie. O alta modalitate este de a folosi radiație cu protoni, în locul razelor X (fotonilor) ce poate fi modelată astfel încât să se oprească înainte de a penetra cordul sau țesutul pulmonar.

Reacții adverse ale radioterapiei

Reacțiile adverse ale radioterapiei pentru cancerul de sân pot fi împărțite pe larg în 2 categorii: cele timpurii, de scurtă durată care au loc în timpul și imediat după încheierea tratamentului și efectele secundare ce apar mai târziu, la luni sau chiar ani după radioterapie. In general, tratamentul ce utilizează radiații este foarte bine tolerat, majoritatea pacienților fiind activi și continuându-și munca pe parcursul lui. Cele mai comune efecte secundare timpurii includ starea de oboseală și lipsa energiei, pielea iritată și greața. Oboseala este cel mai des întâlnită, pacienții find încurajați să se odihnească ori de câte ori este necesar.

Efectele secundare ce apar la nivelul epidermului sunt comune după câteva săptămâni de la începerea radioterapiei în cadrul unui tratament tipic de 5 săptămâni și se aseamănă cu o arsură solară minoră. În timp ce unele paciente pot avea doar o mica zonă iritată și roșiatică, altele se pot confrunta cu închiderea mai pronunțată la culoare a sânului, în special în zonele unde există pliuri (sub sân, la nivelul axilei). Aceste modificări pot fi asociate cu mâncărime sau senzația de arsură. În cele mai severe reacții adverse pot apărea exfolierea epidermului, pielea rămasă având un aspect umed și ulcerat. Traumatismele încep să se vindece după 1-2 săptămâni de la încheierea tratamentului, însă procesul poate fi accelerat cu ajutorul unor geluri și creme speciale.

Pe termen lung, pacientele pot suferi modificări ale texturii și culorii pielii, cât și modificări ale formei sânului iradiat. De cele mai multe ori, acestea nu sunt proeminente, însă în anumite cazuri se pot agrava. Radiația are un efect destul de temperat asupra aspectului implanurilor mamare.

În afară de acestea, există si efecte secundare mai rar întâlnite, precum edemul limfatic la pacienții care au fost nevoiți să-și scoată ganglionii limfatici axilari și primesc radioterapie.

Pentru pacientele la care a fost necesară îndepărtarea chirurgicală a ganglionului santinelă, șansele de a dezvolta edem limfatic post-radioterapie sunt mult mai mici. Un alt efect secundar neobișnuit este afectarea nervilor plexului brahial care poate conduce la senzații de amorțire, durere, furnicături și/sau slăbiciune la nivelul brațului. Acesta apare cel mai des la pacienții care primesc radioterapie și pentru ganglionii limfatici supraclaviculari.

Expunerea plămânilor la radiațiile ionizante este minimizată cu ajutorul unor tehnici speciale,însă, chiar și așa există șanse mici de a dezvolta pneumonie prin iradiere- afecțiune cu simptome asemănătoare unei pneumonii normale. Aceasta poate apărea de la o luna, pana la 6 luni de la terminarea radioterapiei și poate fi tratată cu succes.

Leziunile cordului sunt alte efecte secundare neobișnuite precum ateroscleroza (dezvoltarea unui tromb pe vasele de sânge în urma depunerii plăcilor de aterom ce îngreunează circulația acestuia și poate duce până la accident vascular cerebral). Radioterapia accelerează apariția acestei boli, însă minimizarea dozei de radiație ce ajunge la cord, sportul, cât și o dietă corectă reduc semnificativ riscul de a o dezvolta.