Rahitismul – Când administrăm copilului vitamina D

Rahitismul face parte din grupul bolilor metabolice, caracterizat prin tulburări de metabolizare la nivelul masei osoase în perioada de creștere și dezvoltare sub influența carenței de vitamina D.

Cauze și factori de risc

Etiologic, aportul insuficient de vitamina D din cauza surselor nutriționale sărace în vitamina D alături de expunerea insuficientă la soare, joacă rolul de factor determinant în dezvoltarea rahitismului.

Vârsta – patologia este specifică perioadei copilăriei, întâlnită cu preponderent între 3 și 6 luni, însă pot exista și forme tardive, în jurul vârstei de până la 2 ani.

Expunerea la soare – anotimpul rece scade expunerea copilului la soare, ceea ce duce la o transformare ineficienta a vitaminei D în organism.

Sindroamele de malabsorție – vitamina D se absoarbe la nivelul intestinului, iar în contextul unor maladii cu implicație de malabsorție atât a vitaminei D cât ș a calciului, favorizează rahitismul.

Aspectul clinic al copilului cu rahitism

Copilul cu rahitism prezintă un torace caracteristic bolii, prin prezența mătăniilor costale (proeminența extremităilor costale) și a unui șanț la nivelul submamar, consecință a retracției toracice de la nivelul inserției diafragmului.

Craniotabes rahitic – după vârsta de 2-3 luni, la digito-presiune craniul se înfundă, căpătând aspectul unei mingi de ping-pong.

La nivelul membrelor superioare se observă ,,brățările rahitice” – îngroșările extremității distale ale radiusului, rezultat al creșterii țesutului osteoid demineralizat.

La copilul care începe să meargă se observă conformația membrelor inferioare în formă de X (genu valgus) sau sub aspect de paranteze (genu varum).

De asemenea se constată o hipotonie generală și întârziere în erupția dentiției temporare și totodată o rezistență scăzută în fața infecțiilor.

Cum prevenim rahitismul

Profilaxia rahitismului este extrem de importantă. Primul pas este profilaxia antenatală care vizează administrarea de calciu și vitamina D pe perioada sarcinii, în mod special în ultimul trimestru.

Postnatal presupune expunerea copilului la soare alături de o alimentație naturală și administrarea de vitamina D sub formă medicamentoasă până la vârsta de 1 an.

Există scheme foarte bine stabilite conform protocolului de prevenție de administrare a vitaminei D. Începând cu vârsta de 7 zile se administrează zilnic 400-800UI/zi. Preparatele pe bază de vitamina D se prezintă sub formă de picături, fiind dozate pe 500UI/picătură. Doza recomandată este de 1-2 picături/zi pe cale orală.

Suplimentele de calciu se recomandă doar în cazul prematurilor, cu o doză de 50 mg/kg/zi. De asemenea, formulele de lapte care au în compoziție și vitamina D, asigurând necesarul sugarului de 300-400 UI/l de lapte reconstituit.

Tratamentul rahitismului

Tratamentul curativ al rahitismului se instituie la sugarul cu semne clinice patognomonice conform schemelor de terapie, după cum urmează:

Varianta 1: administrarea a trei doze de 100.000 UI de vit D2 sau D3 intramuscular la un interval de 3 ile. După 30 de zile se administrează tot intramuscular o doză de 200.000 UI D3, ulterior administrându-se vit D profilactic în doze orale, conform schemei.

Varianta 2: terapia rahitismului florid cu 2000-4000UI D3 oral, timp de 6-8 săptămâni, zilnic (4-8 picături/zi), ulterior continuându-se cu schema de profilaxie.

Varianta 3: administrarea de doză unică de 600.000 UI D3, iar după 30 de zile se va continua cu schema profilactică.

Rezultatele tratamentului se pot observa radiologic după 2-3 săptămâni, chiar dacă din punct de vedere clinic semnele persistă.

Dacă valorile biochimice și cele radiologice nu sunt în parametri normali se pune în discuție un rahitism vitamino-rezistent condiționat genetic.

Bibliografie:

1. Mark H. Beers, Robert S. Porter, Manualul Merck de diagnostic şi tratament, Ediţia a XVIII-a,Editura All, 2012.
2. Valeriu Popescu, Actualități în pediatrie – Vol I, Editura Amaltea, București, 2008.