Reechilibrarea volemică

75

Reechilibrarea volemică

Reechilibrarea volemică reprezintă terapia iniţială pentru tulburările ce cauzează depleţia de volum intravascular care, ulterior, produce hipoperfuzie tisulară şi disfuncţie de organ.

Cauzele de depleţie ale volumului intravascular:

Hipovolemia hemoragică:

  • torace: traumatismul parenchimului pulmonar, leziunea vasculară pulmonară, leziunea vasculară intercostală, ruptură de aortă, hemoptizie masivă.
  • abdomen/pelvis/retroperitoneu: leziunele de organ parenchimatoase (splină, ficat , rinichi), vascular (ruptură de anevrism), hemoragie gastrointestinală (varice esofagiene, ulcere, etc), afecţiuni ginecologice (ruptură de chist ovarian, sarcină ectopică ruptă).
  • ortopedie: fracturi de bazin, fracturi de oase mari, fracturi multiple.
  • suprafaţa tegumentară şi extremităţile: leziuni vasculare majore, leziuni importante de ţesut moale.

Hipovolemia non-hemoragică:

  • tulburări gastrointestinale (vărsături, diaree, ascită)
  • arsuri
  • expunere la căldură
  • pierdere renală de sare

Simptomatologie

  • tahicardie
  • hipotensiune
  • extremităţi reci, palide, umede cu pulsuri periferice slabe şi timp de reumplere capilară prelungit
  • alterări ale statusului mental care variază de la o scădere subtilă a vigilenţei până la confuzie şi în cele din urmă, letargie severă.

Diagnostic

Explorări diagnostice în hemoragia acută :

a) Analize de laborator :

  • hemoglobina/hematocrit
  • gaze sangvine arteriale
  • lactat
  • electroliţi, uree sangvină, cretinină, glicemie, calcemie
  • teste de coagulare
  • număr de trombocite
  • grup sanguin şi Rh

b) Investigaţii pentru evidenţierea surselor de hemoragie:

  • radiografie toracică
  • radiografie pelvis/bazin
  • CT abdominal/pelvis
  • ecografie abdominală
  • CT toracic
  • endoscopie digestivă superioară şi inferioară
  • bronhoscopie

Conduită terapeutică

Terapia iniţială în cadrul hemoragiei acute trebuie să includă securizarea căilor respiratorii, asigurarea ventilaţiei şi oxigenării adecvate, controlul sângerării externe (dacă există) şi protejarea măduvei spinării (dacă este vulnerabilă).

Reechilibrarea volemică trebuie efectuată ţinând cont de următoarele obiective:

  • restabilirea volumului intravascular la un nivel suficient pentru a anula hipoperfuzia sistemică şi pentru a limita hipoperfuzia regională.
  • menţinerea unei capacităţi adecvate de transport a oxigenului pentru a face faţă cererii tisulare de oxigen.
  • limitarea pierderii suplimentare de hematii circulante.

Din păcate, nu există paramentri disponibili care să permită medicului să realizeze un echilibru optim al acestor trei obiective concomitent cu apariţia modificărilor dinamice fiziologice observate în timpul hemoragiei acute şi al reechilibrării. Totuşi, pacientul va beneficia cel mai mult în urma eforturilor maxime ale medicului ce se va strădui în menţinerea unei balanţe până când se poate realiza controlul chirurgical al hemoragiei active.

 

Bibliografie:

  1. Medicină de urgenţă , ediţia a VI-a, vol. I , Ed. Alpha MDN
  2. Longo, Fauci, Kasper, Hauser, Jameson, Loscalzo, HARRISON Manual de Medicină, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2016

 

 

 

Articolul precedentNaşterea de urgenţă
Articolul următorSarcina ectopică
Clinical Content Manager în cadrul echipei Be-Healthy cu atribuții privind realizarea și moderarea materialelor științifice și articolelor cu conținut medical destinate pacienților sau specialiștilor în sănătate. În prezent este studenta anul V în cadrul Facultății de Medicină Generală, la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, având experiență editorială ca blogger cu profil de healthy living și competențe obținute prin programele de studii pedagogice și management medical.