Retentia acută de urina

374

Retentia acuta de urina reprezintă golirea incompletă a vezicii urinare sau încetarea urinării. Este o urgenţă urologică.

Cauze

Cauzele retenţiei acute de urină pot fi contractilitatea diminuată a vezicii urinare, obstrucţia colului vezical, dissinergia detrusor-sfincter (pierderea coordonării dintre contracţia vezicii şi relaxarea sfincterului) sau combinaţii ale acestora.

Alte cauze pot fi: corpi străini intravezicali, neoplasme, calculi sau cheaguri de sânge, malformaţii, accident vascular acut, come, meningoencefalite.

Retenţia urinară este mai frecventă la bărbaţi, la care anomaliile prostatei sau stricturile uretrale determină obstrucţii ale colului vezical. În schimb, la ambele sexe, retenţia urinară se poate datora medicamentelor ( mai ales cele cu efect anticolinergic), solidificării fecalelor (care creşte presiunea asupra trigonului vezical) sau vezicii neurogene la pacienţii cu diabet zaharat, scleroză multiplă, boala Parkinson sau intervenţie chirurgicală anterioară pelvină, care a condus la denervarea vezicii urinare.

Simptome

Puteți prezenta:

  • durere localizată în hipogastru sub formă de tenesme (senzaţie imperioasă de a urina şi imposibilitatea acesteia);
  • paloare;
  • transpiraţii:
  • stare de nelinişte;
  • anxietate;
  • glob vezical;
  • micţiuni imperioase, chinuitoare.

Diagnostic

Diagnosticul clinic de retenţie acută de urină se pune pe baza anamnezei, în care pacientul prezintă nevoie dureroasă de a urina şi prezenţa globului vezical. În caz de dubiu (exemplu la un pacient obez), o ecografie vezicală la patul pacientului se poate dovedi utilă.

Globul vezical are următoarele caracteristici: bombarea regiunii hipogastrice, fiind o regiune mată, convexă, dureroasă, iar la palpare trezeşte nevoia de a urina.

Diagnosticul diferenţial al retenţiei acute de urină se poate face cu retenţia cronică de urină şi uterul gravid. Retenţia cronică de urină nu este caracterizată de durere, iar în cazul sarcinii, prezentându-se sub forma unei formaţiuni nedureroase, concave şi mate la percuţie.

Explorări paraclinice

  • examen sumar de urină;
  • hemoleucogramă;
  • uree;
  • creatinină;
  • glucoză serică;
  • antigen specific prostatic (PSA).

Tratament

Tratamentul retenţiei acute de urină este drenajul (eliminarea urinii din vezica urinară). Acesta se instituie cu ajutorul cateterului suprapubian sau cu ajutorul sondajului uretral (monatrea unei sonde ce trece din uretră până în vezica urinară).

După instituirea tratamentului, se va căuta cauza sau cauzele pentru a putea  preveni reinstalarea unei retenţii de urină.

Nu există tratament eficient pentru contractilitatea redusă a vezicii urinare sau pentru vezica neurogenă. De obicei sunt necesare autocateterizarea intermitentă sau cateterizarea internă.

Prognostic

Prognosticul depinde de precocitatea diagnosticului şi instituirea promptă a tratamentului. Astfel, în absenţa unui tratament, pot apărea o serie de complicaţii, cum ar fi uremia, ruptura vezicii urinare, infecţii urinare, pielonefrite, septicemie, hemoragii vezicale.

 

 

Bibliografie:

  1. Mark H. Beers, Robert S. Porter, Manualul Merck de diagnostic şi tratament, Ediţia a XVIII-a,Editura All, 2012.
  2. Le Book des ECN, Ediţia în limba română, Editura Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca, 2011.
  3. Nicolescu D., Urologie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1990.

 

Articolul precedentLitiaza renală
Articolul următorSindromul nefrotic
Clinical Content Manager în cadrul echipei Be-Healthy cu atribuții privind realizarea și moderarea materialelor științifice și articolelor cu conținut medical destinate pacienților sau specialiștilor în sănătate. În prezent este studenta anul V în cadrul Facultății de Medicină Generală, la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, având experiență editorială ca blogger cu profil de healthy living și competențe obținute prin programele de studii pedagogice și management medical.