SIDA – Infectia cu Virusul Imunodeficientei Umane (HIV) – cauze, simptome, diagnostic și tratament

Sindromul de imunodeficienței dobândite (SIDA) este o evoluție în timp, în absența tratamentului, a virusului imunodeficienței umane (HIV). HIV generează prima dată o infecție acută care apoi se constituie în una cronică.

Cauze

Cauza o reprezintă virusul imunodeficieței umane. Principalele căi de transmitere a infecţiei sunt: contactul sexual neprotejat, transmiterea parenterală (inclusiv consum de droguri cu administrare intravenoasă) şi transmitere verticală.

HIV face parte din familia retrovirusurilor, genomul său de replicare este de tip ARN. În replicarea lui intervin trei enzime: revers transcriptaza, integraza şi proteaza.

Prin integrarea ADN-ului proviral în genomul celulei gazdă, HIV stabilește rezervoare virale în organismul uman, unde rămâne pe termen lung în stare de latență, fiind protejat de acțiunea medicamentelor antiretrovirale. Tabloul clinic al infecției, prezintă o variabilitate foarte mare, de la perioade de lungi, asimptomatice, cu progresie lentă a bolii, până la o evoluție fulminantă, cu asocierea de infecții oportuniste.

 

Simptome

Tabloul clinic al infecţiei, prezintă o variabilitate foarte mare, de la perioade asimptomatice, cu progresie lentă a bolii, până la o evoluţie fulminantă, cu asocierea de infecţii oportuniste.

Etapele evolutive sunt: acută, asimptomatică, simptomatică și etapa SIDA.

  • Etapa acută cuprinde simptomatologia nespecifică ce poate apărea pe parcursul primei luni de la contactul infectant. Tabloul clinic nespecific cu febră, rash, sindrom mononucleosis-like, se remite spontan.
  • Etapa asimptomatică are o durată în medie de 8-10 ani, dar cu variabilitate inter-individuală foarte mare.
  • Etapa simptomatică- apare simptomatologia patologiilor asociate infecției HIV.
  • Etapa SIDA- apariția patologiei specifice SIDA.

 Diagnostic

Infecţia HIV este diagnosticată prin utilizarea unui test de screening şi a unui test de confirmare. Iniţial, se efectuează un test ELISA. În cazul în care testul ELISA este pozitiv, se efectuează testul Western Blot pentru confirmare, iar dacă este negativ, există suspiciune clinică sau epidemiologică de infecţie HIV recentă, fie se efectuează încărcătură virală, fie se repetă testul ELISA peste 6 luni.

Testele ELISA şi Western blot pot fi negative în primele luni (maxim 6 luni) de la contactul infectat, deoarece organismul nu a început să producă anticorpi (fereastră serologică), motiv pentru care testele trebuie repetate după 6 luni.

Diagnosticarea infecţiei HIV este extreme de importantă, deoarece începerea unui tratament înaintea instalării complicaţiilor creşte speranţa de viaţă şi scade rata de transmitere în populaţie a infecţiei.

În cazul expunerii accidentale la produse potenţial înalt de infectare se poate recomanda începerea în primele 48 ore a unei profilaxii pe bază de antiretrovirale, cu durată de 4 săptămâni.

 

Tratament

Tratamentul constă în administrarea de medicamente antiretrovirale care acţionează în diferitele etape ale replicării virale.

Tratamentul infecţiei HIV este întotdeauna combinat, administrându-se mai multe antiretrovirale, pentru a bloca mai multe mecanisme de replicare virală. Odată început, el trebuie continuat pe toată viaţa, deoarece întreruperea tratamentului duce la pierderea avantajelor obţinute în cursul terapiei şi este asociat totodată cu un risc crescut de dezvoltare a rezistenţei la medicamente utilizate.

Este importantă şi consilierea pacienţilor. Schema de tratament este individualizată, iar răspunsul virusologic şi immunologic sunt evaluate prin determinarea periodică a încărcăturii virale şi a numărului de CD4.

În concluzie, boala SIDA are o evoluţie cronică, progresie pe termen lung şi este fatală în absenţa tratamentului specific.

 

Bibliografie:

  1. Harrison, Manual de medicina, ediţia a18-a , editura All, 2014
  2. Manualul Merck de diagnostic si tratament,Editura ALL,2009,Editia a XVIII-A
  3. Preston BD, Poiesz BJ, Loeb LA- Fidelity of HIV-1 reverse transcriptase, 1988.