Sindromul ovarelor polichistice – simptome, diagnostic, tratament

Definiție

Sindromul ovarelor polichistice reprezintă un comlpex format din nivel crescut de hormoni androgeni ( hiperandrogenie), menstruații iregulate și prezența chisturilor la nivelul ovarului.

În SUA, 5-10 % dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 18 și 44 de ani sunt diagnosticate cu sindromul ovarelor polichistice.

Cauze – sindromul ovarelor polichistice

Rezistența la insulina.

Insulina este un hormon secretat de către celulele beta din insulele Langerhans  ale pancreasului. Ea participă în metabolismul glucozei, astfel că nivelul crescut de glucoză impune o secreție mai mare de insulină, care la rândul său asigură pătrunderea glucozei în celule. La nivelul ficatului insulina induce glicogenogeneza ( forma de depozitare a glucozei în ficat), reduce glicogenoliza și gluconeogeneza. Deasemenea asigură pătrunderea glucozei în celula musculară, țesutul adipos cât și alte organe.

Rezstența la insulină presupune non-răspunderea țesuturilor la insulină, astfel glucoza nu pătrunde în celule și respectiv nivelul grescut de glucoză induce o extraproducere de insulină. Apare  hiperinsulinemia.

Hiperinsulinemia stimulează efectele hormonului luteinizant (LH – secretat de către hipofiza). Acesta induce producerea de hormoni androgeni la nivelule tecii interne a ovarului. În normă hormonii androgeni produși la nivelul tecii interne, sub influența hormonului luteinizant, sunt transformați în estrogeni la nivelul tecii granuloase sub influența hormonului foliculostimulant. Nivelul scăzut de hormon foliculostimulat duce la creșterea nivelului hormonilor androgeni, nu are loc maturizarea foliculului, ovulația, formarea corpului galben și respectiv secreția de hormon progesteron. În final are loc atrezia foliculului și transformarea acestuia în chist.

Disbalanța hormonală

La unele femei cu sindromul ovarelor polichistice sunt prezente modificări hormonale și anume :

  • Nivelul de testosteron crescut – acesta este un hormon masculin dar este produs și la femei doar că în cantități mici .
  • Nivelul crescut al hormonului luteinizant – acesta participă în procesul ovulației doar că în cantități excesive are efecte secundare ( descrise mai sus).
  • Proteinele transportatoare de hormoni în cantități mici – astfel o cantitate mai mare de testosteron se află liber în circulație și respectiv efectele acestuia sunt mai pronunțate.

Predispoziție genetică

Importanța aceste cauze se bazează pe faptul ca femeile a căror mame sau surori manifestă sindromul ovarelor polichistice au un risc mai mare de a dezvolta acest sindrom.

 

Simptome – sindromul ovarelor polichistice

  • Amenoree secundară
  • Spaniomenoree – alungirea treptată a duratei ciclului menstrual
  • Infertilitate anovulatorie – din cauza că nu are loc eruperea folicului ovarian cu eliberarea ovulului și respectiv fecundarea acestuia.
  • Hirsutism – creșterea anormală de păr pe față, membre, corp.
  • Acnee, seboree.
  • Obezitate
  • Subțierea și căderea părului din cap ( alopecie)
  • Tulburari neuro – depresive

 

Diagnostic – sindromul ovarelor polichistice

Se stabilește diagnosticul în baza criteriilor Rotterdam

  1. Oligo și/sau anovulație
  2. Hiperandrogenie clinică și / sau biologică
  3. Aspect ecografic al ovarelor polichistice :
  • Cel puțin 12 foliculi cu diametrul de 2-9 mm
  • Prezența a unui ovar cu volumul de 10 cm3

Hiperandrogenie clinică se manifestă prin :

  • Hirsutism (75 % cazuri ) – fire de păr pigmentate și dure în zonele specifice bărbaților – față, torace, spate, linia albă etc. Poate fi evalut cu ajutorul scării Ferriman.
  • Acneea și seboree – topografic este specific bărbaților și apare în cel puțin două locuri diferite
  • Alopecie androgenică alopecia vertexului.
  • Semne de virilizare

Hiperandrogenia biologică:

–         Dozarea nivelului de testosteron liber – nivel crescut.

–         Pentru diagnostic diferențial se examinează dehidroepiandrosteron-sulfat și 17 OH-progesteron.

–         Dozările se efectuează între orele 8 și 10 dimineața, la debutul fazei foliculare sau după un tratament scurt cu progesteron și în lipsa administrării corticosterozilor.

–         Hiperandrogenia biologică nu se utilizează ca singur criteriu dar în combinație cu evaluarea clinică .

Oligo și/sau anovulație afectează aproximativ 75 % din femeile cu sindromul ovarelor polichistice, dar totuși la o parte din acestea ovulația se poate produce spontan. În cazul pacientelor cu menstre ritmice  și anovulație subclinică este necesar dozarea repetată a progesteronului între zilele 20-24 ale ciclului menstrual.

Având în vedere că rezistența la insulină este una din cauze al sindromului de ovare  polichistice este necesar confirmarea sau infirmarea acestei cauze. Aceasta se efectuează prin testul de toleranță la glucoză pe cale orală (TTGO) . Pentru femeile cu sindromu ovarelor polichistice și obezitate ( indecele  masei corporale ≥30 kg / m2 )  intoleranța la glucoză se asociază în proporție de 30-40 %.

 

Tratament – sindromul ovarelor polichistice

Modificarea stilului de viață

–         Reducerea masei corporale  în cazul femeilor obeze. Necesitatea în a reduce masa corporală se determină cu ajutorul indicelui de masă corporală care se calculează după formul IMC = masa corpului (kg) / înălțimea 2 (m). Valorile se interpretează astfel :

  • 18,49 sau mai puțin – subponderal
  • între 18,5 si 24,9 – greutate normală
  • între 25,0 si 29,9 – supraponderal
  • între 30,0 si 34,9 – obezitate (gradul I)
  • între 35,0 si 39,9 – obezitate (gradul II)
  • 40,00 sau mai mult – obezitate morbidă

Pentru aceasta este necesar efectuarea exercițiilor fizice și o dietă echilibrată ( dacă e  necesar se efectuează consultarea dieticianului).

 

Medicamentele utilizate pentru sindromul ovarelor polichistice

Tratmentul anovulției

Clomifen citrat – în doze mici stimulează secreția de gonadotropine și ovulația. Doza inițială este de 50 mg/ zi din ziua 1-5-a a ciclului menstrual pe parcurs a 5 zile. Dacă nu este rezultat pozitiv se repetă medicamentul la următorul ciclu menstrual. Efectele adverse pot fi extinderea ovariană, sindromul de hiperstimulare ovariană, sarcină multiplă, manifestări dispeptice. Este contraindicat în sarcină, tumori benigne, maladii organice ale sistemului nervos central,  maladii hepatice și renale etc.

Antidiabetice orale ( metformină) – ameliorează fertilitatea, reduce rezistența la insulină și nivelul de hormoni androgeni în sânge.

Gonadotropina umana

Inhibiorii de aromatază ( letrozole, anastrozole) – se utilizează la pacienții cu rezistență la clomifen sau pacienții cu contraindicații la clomifen sau gonadotropina.

 

Pentru tratamentul hiperandrogeniei clinice ( hirsutism, alopecie, acnee ) se utilizează medicația antiandrogenică ( spironolactona, flutamid, finasterid ). Este necesar utilizarea contraceptivelor orale pentru prevenirea sarcinii întrucât preparatele antiandrogene au efect teratogen asupra fătului.

 

Contraceptivele orale – asigură regularea ciclului menstrual, reduce hirsutismul, acneea și nivelul de hormoni androgeni.

 

Tratament chirurgical.

Prin laparoscopie se efectuează cauterizarea ovarului sau vaporizarea prin lazer, pentru a stimula ovulația. După unele studii femeile care nu sunt receptive la medicație cum este clomifen, 50 % din ele pot deveni gravide după tratamentul laparoscopic. Avantajele cauterizării ovarului prin laparoscopie sunt :

  • Risc scăzut de hiperstimuare a ovarului și respectiv risc scăzut de naștere multiplă.
  • Efectul este pe un termen lung
  • Crește sensibilitate pentru clomifen citrat și gonadotropine.

Complicații – sindromul ovarelor polichistice

  • Infertilitate
  • Diabet gestațional
  • Hipertensiune indusă de sarcină
  • Steatohepatita non alcoolică
  • Sindrom metabolic – include hipertensiunea arterială, hiperglicemie, nivel crescut al colesterolului și/sau trigligeride
  • Diabet zaharat tip 2
  • Apneea în somn
  • Depresie, anxietate.
  • Hemoragie uterină anormală