Siofor 1000, comprimate filmate  Rezumatul caracteristicilor produsului

154
Siofor1000
Siofor1000

Siofor 1000, comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un comprimat filmat conţine 1000 mg clorhidrat de metformină echivalentul a 780 mg mertformină bază

Pentru lista completă a tuturor excipienţilor, vezi pct 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.

Comprimate albe, biconvexe, alungite, cu un semn care arată unde se apasă pentru a-l diviza pe o parte şi o crestătură pe cealaltă parte.

Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.

4. DATE CLINICE

4.1. Indicaţii terapeutice Siofor

Tratamentul diabetului zaharat tip 2, în special la pacienţi supraponderali, atunci când nu se poate realiza un control metabolic satisfăcător numai prin dietă şi exerciţiu fizic.

● La adulţi, Siofor 1000 poate fi utilizat ca monoterapie sau în combinaţie cu alţi agenţi antidiabetici cu administrare orală sau cu insulina.

● La copiii cu vârsta peste 10 ani sau adolescenţi, Siofor 1000 poate fi folosit ca monoterapie sau în combinaţie cu insulina.

La pacienţii adulţi supraponderali, cu diabet zaharat tip 2,la care nu s-au obţinut rezultate prin dietă s-a demonstrat reducerea complicaţiilor diabetului zaharat atunci cînd sunt trataţi cu clorhidrat de metformină ca primă linie terapeutică (vezi pct. 5.1).

4.2. Doze şi mod de administrare

Adulţi

Monoterapie

Doza uzuală de iniţiere este de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină administrată de 2 sau 3 ori pe zi, în timpul mesei sau după masă.

După 10 sau 15 zile, doza trebuie să fie reglată în funcţie de nivelul glucozei în sânge. O creştere uşoară a dozei poate îmbunătăţi toleranţa gastrointestinală.

La pacienţii care primesc o doză mai mare de clorhidrat de metformină (2 până la 3 g pe zi), este posibil să se înlocuiască 2 comprimate filmate de clorhidrat de metformină de 500 mg cu un comprimat filmat de 1000 mg.

Doza maximă recomandată de clorhidrat de metformină este de 3 g zilnic, administrată în 3 prize.

Dacă se intenţionează trecerea de la un alt medicament antidiabetic cu administrare orală: întrerupeţi administrarea celuilalt medicament şi începeţi administrarea de clorhidrat de metformină în doza indicată mai sus.

Combinaţia cu insulina

Clorhidratul de metformină şi insulina pot fi utilizate în asociere pentru obţinerea unui control mai bun al glicemiei. Clorhidratul de metformină se administrează în doza de început de 500 mg sau 850 mg de 2 sau 3 ori pe zi, în timp ce dozajul insulinei se face pe baza analizei concentraţiei de glucoză din sânge.

Vârstnici

Datorită faptului că la pacienţii mai în vârstă este posibil ca activitatea renală să fie scăzută, dozajul clorhidratului de metformină trebuie reglat în raport cu funcţia renală. Este necesară o analiză frecventă a funcţiei renale (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi

Monoterapia şi terapia combinată cu insulină:

● Siofor 1000 poate fi administrat copiilor cu vîrsta peste 10 ani şi adolescenţilor.

● Doza iniţială este de 500 mg sau 850 mg de clorhidrat de metformină o dată pe zi în timpul sau după masă.

După o perioadă de 10-15 zile, doza poate fi ajustată în funcţie de concentraţia glucozei în sânge. Creşterea treptată a dozei are un efect pozitiv asupra tolerabilităţii gastrointestinale a medicamentului. Doza maximă zilnică recomandată este de 2 g de clorhidrat de metformină administrat în 2 sau 3 doze.

Instrucţiuni de administrare

Datorită semnului de divizare, comprimatul filmat poate fi rupt ca şi alte comprimate folosind ambele mâini sau aşezând comprimatul pe o suprafaţă plană şi dură, cu faţa în jos, şi apăsând cu degetul mare.

4.3. Contraindicaţii Siofor

Hipersensibilitate la clorhidratul de metformină sau la oricare dintre excipienţi.

Cetoacidoză diabetică, precomă diabetică.

Insuficienţă renală sau disfuncţie renală (clearance-ul creatininei < 60 ml/min).

Condiţii acute cu posibilitatea alterării funcţiei renale, cum ar fi: deshidratare, infecţii severe, şoc, administrarea intravenoasă a substanţelor de contrast iodate (vezi pct. 4.4).

Afecţiuni acute sau cronice care determină hipoxia ţesuturilor, cum ar fi: insuficienţa cardiacă sau respiratorie, infarct de miocard recent şoc.

Insuficienţă hepatică, intoxicaţie acută cu alcool, alcoolism.

Lactaţie.

4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Acidoza lactică

Acidoza lactică este o complicaţie metabolică rară dar severă (cu mortalitate crescută în absenţa unui tratament prompt), care poate surveni datorită acumulării de metformin. Cazurile de acidoză lactică care au devenit cunoscute la pacienţii trataţi cu clorhidrat de metformină au survenit în special la pacienţii diabetici cu insuficienţă renală semnificativă. Incidenţa acidozei lactice poate fi şi trebuie redusă şi prin evaluarea factorilor de risc asociaţi, care sunt diabetul insuficient controlat, cetoza, postul prelungit, consumul excesiv de alcool, insuficienţa hepatică şi orice afecţiune asociată cu hipoxia.

Diagnostic: Riscul de acidoză lactică trebuie să fie luat în considerare în cazul simptomelor nespecifice cum ar fi crampe musculare, tulburări digestive cum ar fi durerile abdominale şi astenia severă.

Acidoza lactică se caracterizează prin dispnee acidotică, dureri abdominale şi hipotermie, urmate de comă. Rezutatele de laborator pentru acest diagnostic sunt nivelul scăzut al pH-ului sanguin, nivelul lactaţilor din plasmă de peste 5 mmol/l şi lipsa mare de anioni şi creşterea raportului lactat/piruvaţi. Dacă se suspectează acidoza lactică, tratamentul cu clorhidrat de metformină trebuie întrerupt, iar pacientul trebuie spitalizat imediat (vezi pct. 4.9).

Funcţia renală

Deoarece metformina este excretată de rinichi, este necesară determinarea nivelului creatininei serice înainte de iniţierea tratamentului şi la intervale regulate după aceea:

cel puţin o dată pe an la pacienţii cu funcţie renală normală,

cel puţin de 2 până la 4 ori pe an, la pacienţii cu valori serice ale creatininei la limita superioară a normalului şi la pacienţii în vârstă.

Funcţia renală scăzută, la pacienţii vârstnici, este frecventă şi asimptomatică. Sunt necesare precauţii speciale în situaţiile care se pot asocia cu o alterare a funcţiei renale, de exemplu la iniţierea tratamentului antihipertensiv sau cu diuretice şi la începerea administrării unui medicament antiinflamator non-steroidian (AINS).

Administrarea substanţelor de contrast iodate

Deoarece administrarea intravenoasă a substanţelor de contrast iodate în explorările radiologice poate duce la insuficienţă renală, tratamentul cu clorhidrat de metformină trebuie întrerupt cu 48 de ore înainte de momentul explorării, şi nu trebuie reinstituit decât după 48 de ore după aceasta, şi numai după reevaluarea funcţiei renale care se demonstrează a fi normală (vezi pct. 4,5).

Intervenţiile chirurgicale

Clorhidratul de metformin trebuie întrerupt cu 48 de ore înainte de intervenţiile chirurgicale elective cu anestezie generală, spinală sau peridurală. Tratamentul nu trebuie reluat mai devreme de 48 de ore după intervenţie sau reînceperea alimentaţiei orale, şi numai după reevaluarea funcţiei renale care se demonstrează a fi normală.

Copii şi adolescenţi

Diagnosticul de diabet de tip 2 trebuie confirmat înainte de a începe tratamentul cu clorhidrat de metformină.

Tratamentul cu clorhidrat de metformină nu înlocuieşte dar trebuie asociat cu o dietă corespunzătoare şi activitate fizică zilnică conform recomandărilor.

După studii clinice controlate, care au durat un an, cu clorhidratul de metformină, nu s-a observat o influenţă asupra creşterii la subiecţii aflaţi la pubertate; nu sunt rezultate la studii pe termen lung cu privire la această problemă. De aceea se recomandă o observare atentă a 4  parametrilor la copiii trataţi cu clorhidrat de metformină, şi în special la cei aflaţi în pre pubertate.

Copii cu vârsta cuprinsă între 10 şi 12 ani

Din grupul de persoane cu vârste între 10 şi 12 ani numai 15 persoane au fost incluse în studiul clinic controlat efectuat pe copii şi adolescenţi. Deşi eficacitatea şi siguranţa clorhidratului de metformină la aceşti copii nu diferă de eficacitatea şi siguranţa medicamentului la copii mai mari şi la adolescenţi, se recomandă precauţii speciale la prescrierea clorhidratului de metformină la copiii cu această vârstă.

Alte precauţii:

Toţi pacienţii trebuie să îşi continue regimul prin distribuirea regulată a consumului de carbohidraţi pe tot parcursul zilei. Pacienţii supraponderali trebuie să îşi continue regimul hipocaloric.

Testele obişnuite de laborator pentru monitorizarea diabetului trebuie efectuate cu regularitate.

Clorhidratul de metformină singur nu provoacă niciodată hipoglicemie dar se recomandă prudenţă în cazul utilizării acestuia în asociere cu insulina sau cu sulfonilureicele.

4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

ASOCIAŢII NERECOMANDATE

Alcool

Risc crescut de acidoză lactică în intoxicaţia acută cu alcool, în special în caz de: post sau malnutriţie, insuficienţă hepatică.

Trebuie evitat consumul de alcool şi de produse medicamentoase care conţin alcool.

Substanţe de contrast iodate

Administrarea intravenoasă de substanţe de contrast iodate poate duce la insuficienţă renală, prin acumularea de clorhidrat de metformină şi creşterea riscului de acidoză lactică. Administrarea de clorhidrat de metformină trebuie întreruptă cu 48 de ore înainte de momentul explorării, şi nu trebuie reluată decât la 48 de ore de la terminarea acesteia şi numai după ce s-a făcut reevaluarea funcţiei renale care se demonstrează a fi normală.

ASOCIAŢII CARE IMPUN PRECAUŢII

Glucocorticoizii (cu administrare sistemică şi locală), agoniştii beta-2 şi diureticele  au o acţiune hiperglicemică intrinsecă. Pacientul trebuie informat şi este necesară o monitorizare mai frecventă a glicemiei, în special la începutul tratamentului. Dacă este necesar, doza de antidiabetic oral trebuie adaptată în timpul tratamentului cu alte medicamente şi după întreruperea administrării .

Inhibitorii ECA pot reduce glicemia. Dacă este necesar, doza de antidiabetic oral trebuie ajustată în timpul tratamentului cu celălalt medicament şi după întreruperea administrării acestuia.

4.6. Sarcina şi alăptarea

Utilizarea în timpul sarcinii

Până în prezent nu sunt disponibile date epidemiologice relevante. Studiile la animale nu au indicat efecte dăunătoare asupra sarcinii, dezvoltării embrionare sau fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3).

În perioada de concepţie şi în timpul sarcinii, nu se recomandă tratarea diabetului cu clorhidrat de metformină, ci ar tebui utilizată insulina pentru a menţine valorile glicemiei  cât mai aproape de nivelul normal, în scopul reducerii riscului de malformaţii fetale asociate valorilor anormale ale glicemiei.

Utilizarea în timpul alăptării

Metformin este excretat în lapte la femela şobolan. Nu sunt disponibile date similare pentru om, fiind necesară decizia dacă se opreşte alăptarea sau se întrerupe tratamentul cu clorhidrat de metformină, luând în consideraţie importanţa medicamentului pentru mamă.

4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Monoterapia cu clorhidrat de metformină nu determină hipoglicemie, neavând aşadar nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă se asociază clorhidratul de metformină cu alte medicamente antidiabetice (sulfonilureice, insulină, repaglinidă), pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de apariţie a hipoglicemiei.

4.8. Reacţii adverse Siofor

Pentru evaluarea reacţiilor adverse se utilizează următoarea clasificare a frecvenţelor. Frecvenţele sunt definite după cum urmează: foarte frecvente: ≥1/10; frecvente: ≥1/100 până la 1/10: mai puţin frecvente: <1/1000 până la 1/100; rare: ≥1/10.000 până la <1/1000; foarte rare: <1/10.000; necunoscute (nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile)

Deşi sunt grupate în funcţie de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: Gust modificat

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente: Tulburări gastro-intestinale cum ar fi greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale şi pierderea apetitului. Aceste reacţii apar cel mai frecvent la începutul tratamentului şi dispar spontan în majoritatea cazurilor. Pentru a preveni apariţia acestor simptome gastro-intestinale, se recomandă administrarea de clorhidrat de metformină în 2 sau 3 prize zilnice, în timpul mesei sau după masă. O creştere uşoară a dozei poate, de asemenea, îmbunătăţi toleranţa gastro-intestinală.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte rare: Reacţii cutanate manifestate prin eritem, prurit sau urticarie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte rare: Scădere a absorbţiei vitaminei B12, cu reducerea nivelului seric în timpul administrării pe termen lung a clorhidratului de metformină. Aceasta ar putea fi considerată o posibilă cauză la pacienţii cu anemie megaloblastică.

Foarte rare : Acidoză lactică (vezi pct. 4.4.).

Tulburări hepatobiliare

Necunoscute:Teste anormale ale funcţionării ficatului sau hepatita care sunt reversibile după încetarea administrării clorhidratului de metformină.

Date publicate, date din studii efectuate după punerea pe piaţă şi date din studii clinice controlate efectuate pe o populaţie pediatrică limitată, cu vârsta cuprinsă între 10 şi 16 ani, după un an de tratament, au raportat evenimente adverse similare ca natură şi severitate cu cele raportate la adulţi .

4.9. Supradozaj

Nu a apărut hipoglicemie la administrarea dozelor de până la 85 g de clorhidrat de metformină deşi acidoza lactică a apărut în astfel de cazuri. Supradozajul cu clorhidrat de metformină sau riscuri concomitente pot duce la acidoză lactică. Acidoza lactică este o 6  urgenţă medicală şi trebuie tratată în spital. Cea mai eficientă metodă de eliminare a lactatului şi a metforminei este hemodializa.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1. Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antidiabetice, exclusiv insulina

Biguanide Cod ATC: A10BA02

Metformina este un biguanid cu efecte antihiperglicemice, care reduce atât nivelul glucozei atât în plasma bazală, cât şi în cea postprandială. Nu stimulează secreţia de insulină şi, din acest motiv, nu produce hipoglicemie.

Metformina poate acţiona prin 3 mecanisme:

(1) Reducerea producţiei hepatice de glucoză prin inhibarea gluconeogenezei şi a glicogenolizei;

(2) La nivel muscular, prin creşterea sensibilităţii la insulină, îmbunătăţind recaptarea şi utilizarea periferică a glucozei;

(3) Întârzierea absorbţiei intestinale a glucozei.

Metformina stimulează sinteza intracelulară a glicogenului, acţionând asupra glicogensintetazei.

Metformina creşte capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori membranari ai glucozei (GLUT) cunoscuţi.

La om, independent de acţiunea sa asupra glicemiei, metformina are efecte favorabile asupra metabolismului lipidic. Studiile controlate, pe termen mediu sau lung, au demonstrat, pentru dozele terapeutice de metformină: reducerea nivelului colesterolului total, a LDL colesterolului şi trigliceridelor.

Eficacitate clinică:

Studiul prospectiv randomizat UKPDS a demonstrat beneficiul pe termen lung al controlului intensiv al glicemiei, la pacienţii adulţi, în diabetul zaharat de tip 2.

Analiza rezultatelor la pacienţii supraponderali trataţi cu clorhidrat de metformină după eşecul dietei singure a indicat:

– o reducere semnificativă a riscului absolut de complicaţii determinate de diabetul zaharat în grupul tratat cu clorhidrat de metformină (29,8 evenimente / 1000 pacienţi pe an) comparativ cu dieta singură (43,3 evenimente / 1000 pacienţi pe an), p=0.0023, şi comparativ cu grupurile cu sulfonilureice în asociere şi cu insulină în monoterapie (40,1 evenimente / 1000 pacienţi pe an), p=0.0034;

– o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate legată de diabet: clorhidrat de metformină 7,5 evenimente / 1000 pacienţi-an, dieta singură 12,7 evenimente / 1000 pacienţi pe an, p=0,017;

– o reducere semnificativă a riscului de mortalitate globală: clorhidrat de metformină 13,5 evenimente / 1000 pacienţi pe an comparativ cu dieta singură 20,6 evenimente / 1000 pacienţi pe an (p=0,011) şi comparativ cu grupurile cu sulfonilureice în asociere şi cu insulină în monoterapie 18,9 evenimente / 1000 pacienţi pe an (p=0,021);

– o reducere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: clorhidrat de metformin 11 evenimente / 1000 pacienţi pe an, dieta singură 18 evenimente / 1000 pacienţi pe an (p=0,01).

Nu a fost demonstrat un beneficiu în ceea ce priveşte rezultatul clinic pentru clorhidratul de metformină utilizat ca terapie secundară, în asociere cu o sulfoniluree.

În diabetul zaharat de tip 1, asocierea clorhidrat de metformină cu insulină a fost utilizată la pacienţi selecţionaţi, dar beneficiul clinic al acestei asocieri nu a fost stabilit în mod clar.

Studii clinice controlate care au durat un an, efectuate la un număr limitat de populaţie pediatrică cu vârsta cuprinsă între 10 şi 16 ani au arătat un răspuns similar cu cel al adulţilor în controlul concentraţiei de glucoză în sânge.

5.2. Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală a unei doze de clorhidrat de metformină, Tmax este de 2,5 ore. Biodisponibilitatea absolută a unui comprimat de clorhidrat de metformină de 500 mg sau 850 mg este de aproximativ 50-60% la subiecţi sănătoşi. După administrarea orală a unei doze, fracţiunea neabsorbită recuperată din materiile fecale a fost de 20-30%.

După administrarea orală, absorbţia de metformină este saturabilă şi incompletă. Se presupune că farmacocinetica absorbţiei metforminei este non-liniară.

La dozele şi schemele uzuale de administrare a clorhidratului de metformină, concentraţiile de echilibru sunt atinse în 24 până la 48 de ore şi sunt, în general, mai mici de 1 microgram/ml. În studiile clinice controlate, concentraţiile plasmatice maxime de clorhidrat de metformină (Cmax) nu au depăşit 4 micrograme/ml, chiar la dozele maxime.

Alimentele reduc şi întârzie uşor absorbţia de metformină. După administrarea unei doze de clorhidrat de metformină de 850 mg, a fost observată o concentraţie plasmatică maximă cu 40% mai mică, o reducere cu 25% a ASC (ariei de sub curbă) şi o prelungire cu 35 minute a timpului până la înregistrarea concentraţiei plasmatice maxime. Nu se cunoaşte relevanţa clinică a acestor date.

Distribuţie

Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. Clorhidratul de metformină pătrunde în eritrocite. Concentraţia sangvină maximă este mai redusă decât cea plasmatică şi se înregistrează aproximativ în acelaşi timp. Cel mai probabil că eritrocitele reprezintă compartimentul secundar de distribuţie. Volumul de distribuţie (Vd) mediu a variat între 63 şi 276 l.

Metabolizare

Metformina este excretată nemodificat în urină. Nu au fost identificaţi metaboliţi ai acestuia la om.

Eliminare

Clearance-ul renal al metforminei este > 400 ml/min, indicând faptul că metformina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După o doză administrată oral, timpul de înjumătăţire plasmatică a eliminării finale este de aproximativ 6,5 ore.

Când funcţia renală este afectată, eliminarea renală este redus proporţional cu cel al creatininei, astfel încât timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit, ducând la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metforminei.

Copii şi adolescenţi

Studiu cu doză unică: După administrarea unei singure doze de 500 mg de clorhidrat de metformină, pacienţii de vârstă pediatrică au avut acelaşi profil farmacocinetic ca cel observat la adulţii sănătoşi.

Studiu multidoză: Datele sunt restrânse la un singur studiu. După doze repetate de 500 mg de clorhidrat de metformin de 2 ori pe zi timp de 7 zile, concentraţia plasmatică maximă, (Cmax.) şi concentraţia de sub curbă (AUC) au fost reduse cu aprox. 33 % şi respectiv 40 %, comparativ cu adulţii diabetici care au primit doze repetate de 2 x 500 mg, timp de 14 zile. Cum doza este ajustată individual în funcţie de concentraţia de glucoză în sânge, aceasta are, oricum, o relevanţă clinică limitată.

5.3. Date preclinice de siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1. Lista excipienţilor

Nucleul comprimatului:

Hipromeloză Polividonă K 25 Stearat de magneziu (Ph. Eur.)

Filmul:

Hipromeloză

Macrogol 6000 Dioxid de titan (E 171)

6.2. Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3. Perioada de valabilitate

3 ani.

6.4. Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

6.5. Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate

Cutie cu 4 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate

Cutie cu 8 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate

6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Fără cerinţe speciale. 9

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

BERLIN-CHEMIE AG

(MENARINI GROUP) Glienicker Weg 125 D-12489 Berlin Telefon: (030) 6707-0 Fax: (030) 6707-2120

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

5739/2005/01-02-03

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Autorizare – Octombrie, 2005

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Iunie 2011