Șocul septic – simptome, diagnostic și tratament

Terapie intensiva
Terapie intensiva

Șocul septic – simptome, diagnostic și tratament

Sepsisul este un sindrom clinic heterogen care poate fi cauzat de orice clasă de microorganisme. Bacteriile gram pozitive şi cele gram negative sunt responsabile pentru majoritatea cazurilor de sepsis, fungii, micobacteriile, rickettisa, virusurile sau protozoarele determinând tablouri clinice asemănătoare. Factorii predispozanţi pentru bacteriemia cu germeni gram-negativi cuprind diabetul zaharat, ciroza hepatică, arsurile, procedurile invazive sau prezenţa de dispozitive implantabile şi chimioterapia.

Factorii de risc major pentru bacteriemii cu germeni gram-pozitivi sunt dispozitivele mecanice implantate, cateterele venoase, arsurile şi abuzul de droguri i.v. Fungemia apare cel mai frecvent la pacienţii imunocompromişi.

Simptome

Semnele şi simptomele care apar în şocul septic sunt :

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică
  • hipertemia sau hipotermia
  • tahicardia
  • creşterea presiunii pulsului
  • oligurie
  • tahipnee
  • leziuni cutanate
  • alterarea statusului mental, cel mai frecvent manifestându-se sub formă de obnubilare

Diagnostic

Şocul septic ar trebui suspectat la orice individ cu temperatură peste 38 C sau sub 36 C şi o tensiune arterială sistolică mai mică de 90 mmHg, cu dovada perfuziei inadecvate de organ. De foarte multe ori, diagnosticul nu ridică dubii, pacientul prezentând hipotensiune, perfuzie inadecvată şi acuze care pot fi atribuite unei infecţii severe, cum ar fi: pneumonia, pielonefrita acută sau peritonita acută.

Anamneza şi examenul clinic, alături de analizele de laborator şi investigaţiile radiologice de bază sunt de regulă suficiente pentru evaluarea iniţială şi identificarea unei surse prezumptive de sepsis. O atenţie deosebită trebuie acordată infecţiilor care afectează următoarele aparate şi sisteme: sistemul nervos central, sistemul respirator, abdomenul, tractul urinar, pielea şi ţesutul adipos.

Investigaţii paraclinice

Nu există un test de laborator specific pentru diagnosticul şocului septic, testele fiind utile pentru:

  • evaluarea stării generale, hematologice şi metabolice a pacientului
  • furnizarea rezultatelor care sugerează potenţialul existenţei infecţiei bacteriene oculte
  • detectarea etiologiei specifică microbiană a infecţiei

Pachetul de analize de laborator de bază ar trebui să cuprindă hemogramă completă, inclusiv numărul de trombocite, analizele pentru depistarea CID (timp de protrombină, timp de tromboplastină parţial activată, fibrinogen, D-dimeri, concentraţia de ATIII), ionograma serică, glicemie, probe hepatice, probe renale şi sumar de urină.

Totodată utilă mai este şi radiografia abdominală pe gol , atât în ortostatism cât şi în clinostatism la pacienţii la care există o potenţială poartă de intrare abdominală pentru infecţii şi puncţia lombară la pacienţii care se prezintă cu un tablou clinic compatibil cu meningita.

Tratament

  • evaluarea rapidă a oxigenării şi ventilaţiei
  • reechilibrare volemică
  • tratament antibiotic empiric
  • terapia modulatoare a coagulării (eliminarea afecţiunii de bază sau a sursei de infecţie, înlocuirea componentelor pierdute în procesul de coagulare şi oprirea procesului de coagulare intravasculară)
  • corticosteroizi
  • terapia anti-neutrofilică
  • terapia anticitokine
  • imunoglobuline administrare intravenos.

 

Bibliografie:

  1. Medicină de urgenţă , ediţia a VI-a, vol. I , Ed. Alpha MDN.
  2. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014.
  3. Longo, Fauci, Kasper, Hauser, Jameson, Loscalzo, HARRISON Manual de Medicină, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2016.