Stejar (Quercus sessiflora) – utilizări terapeutice, mod de administrare și contraindicații

Stejarul este un arbore care aparține familiei Fagaceae, cu o înălțime de aproximativ 50 metri. Tulpina copacului prezintă o culoare neagră-maronie și o suprafață intens brăzdată. Frunzele de stejar sunt pețiolate, penate, ovate și lobate. Florile de stejar sunt pedunculate, de dimensiuni crescute, grupate în ciorchine. Fructele stejarului prezintă o formă alungită, sunt învelite de o scoarță prevăzută cu solzi imbricați și se numesc ghinde.

În scop terapeutic se utilizează scoarța de stejar. Locul de origine  se află în zona munților Caucaz și în Europa. În prezent, stejarul este foarte frecvent întâlnit în zonele cu climă temperată.

În compoziția scoarței se găsesc în cantități crescute următoarele substanțe chimice: catehinș, castalagină, epicatehină, mongolicanină, pedunculagină, pedmolagină, eugenigrandină A, vescalină, vescalagină, guajavină B, roburină A-E, friedelină.

Scoarța de stejar prezintă proprietăți astringente, cicatrizante, antiinflamatoare, antimicrobiene, antiiritative, antidiareice și hemostatice.

Utilizări

Scarța de stejar poate fi utilizată în scop terapeutic în cadrul urătoarelor afecțiuni sau stări patologice:

  • Hemoptizie
  • Colici abdominale
  • Dentalgii
  • Sindrom diareic
  • Nevralgii
  • Reumatism articular acut
  • Dureri de gât
  • Hipersudorație
  • Luxații
  • Plăgi cutanate
  • Arsuri
  • Eczeme
  • Degerături
  • Catar gastro-intestinal
  • Gingivite
  • Leziuni inflamatorii cutanate sau mucoase
  • Hemoragii
  • Sifilis
  • Inflamațiile mucoasei bucale
  • Boala hemoroidală
  • Leucoree
  • Fistulă anală

Mod de utilizare:

Infuzia  se poate obține amestecând două lingurițe de scoarță de stejar uscată și pulverizată în 250 ml apă rece. Amestecul se fierbe timp de aproximativ 20 minute, apoi se lasă în repaus după care se filtrează și poate fi consumat.

Decoctul de scoarță de stejar se poate obține amestecând 1 gram de scoarță de stejar uscată și pulverizată într-un recipient cu apă rece. Amestecul se fierbe timp de 15 minute, după care se strecoară și se lasă în repaus.

Pentru realizarea gargarismelor sau a spălăturilor se amestecă 12 grame de scoarță de stejar în 500 mL de apă rece. Amestecul se fierbe timp de 15 sau 20 de minute, după care se strecoară. Se utilizează fără diluare.

În scopul obținerii băilor de șezut sau de picioare (pentru ameliorarea bolii hemoroidale sau a hipersudorației) se amestecă 5 grame de scoarță de stejar într-un litru de apă. Amestecul se fierbe timp de 15-20 de minute iar mai apoi se filtrează și se lasă în repaus. Se pot efectua două băi pe zi , timp de 15 minute.

Pe piața farmaceutică există produsul Imunpret N alături de celelalte extracte vegetale din componență, conține și extractul din scoarță de stejar.

Contraindicații

Este contraindicată utilizarea preparatelor pe bază de scoarță de stejar în rândul copiilor aflați sub vârsta de 12 ani, în rândul femeilor însărcinate, a celor care alăptează și în rândul persoanelor care prezintă eczeme umede, febră sau insuficiență cardiacă.

Depășirea dozei recomandate și utilizarea îndelungată poate determina apariția reacțiilor adverse precum reacții alergice cutanate sau tulburări gastrointestinale.

Interacțiuni cu alte medicamente

Substanțele chimice prezente în componența scoarței de stejar pot interacționa medicamentele care conțin alcaloizi și cu preparatele medicamentoase pe bază de fier, influențându-le absorbția la nivelul organismului uman.

 

Bibliografie:

  1. Ursula Stănescu, Monica Hăncianu, Oana Cioancă, Ana Clara Aprotosoaie, Anca Miron, Plante Medicinale de la A la Z, Editura Polirom, Iași, 2014
  2. Aurel Ardelean, Gheorghe Mohan, Flora Medicinală a României, Editura All, București, 2008
  3. OAK bark, link: https://www.webmd.com/vitamins-supplements/ingredientmono-498-oak%20bark.aspx?activeingredientid=498&activeingredientname=oak%20bark
  4. Oak Bark, link: https://www.medicinenet.com/oak_bark/supplements-vitamins.htm