Sughiţul persistent – cauze şi conduită terapeutică

64
Young woman with bad hiccup

[et_pb_section bb_built=”1″][et_pb_row][et_pb_column type=”4_4″][et_pb_text]

Sughiţul  este un reflex respirator involuntar cu contracţie spastică a muşchilor inspiratori cu glota închisă, producând un  sunet caracteristic. Spre deosebire de tuse, unde reflexul serveşte scopului de a elimina secreţiile şi corpii străini din arborele respirator, nu s-a determinat încă vreun scop protector specific pentru sughiţ.

 

Etiologie

Sughiţul benign este generat, de obicei, de distensia gastrică provocată de mâncare, băutură (în special băuturi gazoase) sau aer. Ingestia de alcool pare să precipite sughiţul prin slăbirea relaţiei dintre inspir şi închiderea glotei, astfel încât alţi stimuli vor putea declanşa  reflexul  cu  mai  multă  uşurinţă .  Fumatul  în  exces,  o schimbare bruscă în temperatura mediului şi evenimentele psihogene (excitaţia sau stresul) sunt uneori asociate cu sughiţul.

 

Majoritatea pacienţilor cu sughiţ benign prezintă remisia spontană sau prin manevre simple, nu necesită îngrijiri medicale, şi nici un diagnostic specific. Pacienţii cu sughiţ persistent necesită adesea asistenţă medicală, ocazional în departamentul de urgenţă.

 

Evaluare

Evaluarea sughiţului persistent trebuie să înceapă cu o anamneză pentru a stabili dacă debutul este asociat cu vreun eveniment specific. Persistă sughiţul în timpul somnului? Persistenţa în timpul somnului indică o cauză organică şi remisia în timpul somnului indică o cauză psihogenă, deşi această diferenţiere nu este absolută.

 

Tratament – metode nefarmacologice

Pentru oprirea unui episod acut de sughiţ s-au folosit o gamă largă de manevre. Multe din aceste măsuri se bazează pe conceptul că stimularea faringelui  va bloca porţiunea vagală a arcului reflex eliminând astfel sughiţul.  Nicio metodă  nu pare să fie mai eficientă decât celelalte. Înghiţirea unei linguriţe de zahăr granulat uscat este la fel de eficientă ca alte metode şi nu implică stimuli nocivi sau dureroşi.

 

Tratamentul  medicamentos 

Clorpromazina  doza recomandată este de la 25  – 50 mg IV, cu repetarea dozei la 2-4 h dacă e necesar. Dacă se observă îmbunătăţiri, trebuie administrat oral 25-50 mg de trei sau patru ori pe zi.

Metoclopramidul 10 mg IV sau IM, continuat cu 10-20 mg de patru ori pe zi timp de 10 zile, pare să fie eficient. Spre deosebire de alţi agenţi, eficienţa acestor două medicamente este evidentă în interval de 30 min.

Pentru un control mai gradual şi cu un risc mai redus de reacţii adverse, se poate începe tratamentul cu nifedipin 10-20 mg de trei sau patru ori pe zi, acid valproic 15 mg/kg pe zi în 3 doze sau baclofen 10 mg de trei ori pe zi.

[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]