Sumamed este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, care sunt determinate sau se presupune că sunt determinate de unul sau mai multe microorganisme sensibile (vezi punctul 5.1):

• infecţii ale tractului respirator superior, incluzând faringită/amigdalită bacteriană, sinuzită şi otită medie;
• infecţii ale tractului respirator inferior, incluzând bronşită acută şi pneumonie comunitară;
• infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, incluzând acnee vulgară moderată, eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii Lyme), erizipel, impetigo, piodermită secundară.
• uretrită şi cervicită fără complicaţii, determinate de Chlamydia trachomatis.

Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.

Adulţi, inclusiv vârstnici şi copii cu greutatea corporală peste 45 kg

În tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi inferioare, infecţiilor cutanate şi ale ţesuturilor moi (cu excepţia eritemului migrator), doza totală de azitromicină este de 1500 mg, administrată timp de trei zile (500 mg, o dată pe zi).

În tratamentul acneei vulgare moderate este recomandată o doză totală de 6 g, în următorul regim terapeutic: un comprimat de 500 mg o dată pe zi timp de 3 zile, urmat de un comprimat de 500 mg o dată pe săptămână, timp de 9 săptămâni. Din a doua săptămână, doza trebuie administrată la şapte zile de la primul comprimat, iar următoarele 8 doze trebuie administrate la intervale de 7 zile.

În tratamentul eritemului migrator, doza totală de azitromicină este de 3 g şi trebuie administrată după cum urmează: 1 g (două comprimate de 500 mg, în doză unică) în prima zi, urmat de 500 mg o dată pe zi, în zilele 2-5.

Pentru tratamentul infecţiilor genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis, doza este de 1000 mg, administrată ca doză unică.

Azitromicină 500 mg comprimate filmate este indicată pentru copiii cu greutate corporală de cel puţin 45 kg, la care se poate administra doza pentru adulţi.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoră (clearance-ul creatininei > 40 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţi cu clearance al creatininei <40 ml/min, se recomandă prudenţă la administrarea azitromicinei.

Insuficienţă hepatică

Deoarece azitromicina este metabolizată hepatic şi excretată prin bilă, nu trebuie administrată pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă. Nu au fost efectuate studii cu azitromicină la acest grup de pacienţi.

Vârstnici

La vârstnici, este utilizat în aceleași doze ca la pacienții adulți. Deoarece vârstnicii pot fi pacienți cu afecțiuni proaritmogene curente, se recomandă prudență deosebită, din cauza riscului de apariţie a aritmiilor cardiace și a torsadei vârfurilor (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Sumamed se administrează în doză zilnică unică.

Comprimatele filmate se administrează o dată pe zi, cu cel puţin o oră înainte de sau cu două ore după masă..

Sumamed poate fi luat cu sau fără alimente.

Azitromicina este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, la alte antibiotice macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Reacţii alergice

Similar eritromicinei şi altor macrolide, au fost raportate reacţii alergice rare grave, inclusiv angioedem şi anafilaxie (care, rareori, a determinat deces). Unele dintre aceste reacţii apărute în cazul administrării azitromicinei au determinat simptome recurente şi au necesitat o perioadă mai îndelungată de monitorizare şi tratament.

Insuficienţă hepatică

Deoarece ficatul este principala cale de eliminare pentru azitromicină, aceasta trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni hepatice semnificative. S-au raportat cazuri de hepatită fulminantă asociate administrării azitromicinei, care conduc la insuficienţă hepatică cu potenţial letal (vezi pct.4.8). Este posibil ca unii pacienţi să fi avut afecţiuni hepatice pre-existente sau să fi utilizat alte medicamente hepatotoxice.

În cazul în care apar semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt astenie cu debut brusc, asociată cu icter, urină hipercromă, tendinţă de sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate teste/investigaţii ale funcţiei hepatice. Dacă a apărut disfuncţia hepatică, administrarea azitromicinei trebuie întreruptă.

Alcaloizii de ergot

La pacienţii cărora li se administrează derivaţi de ergotamină, poate fi indus ergotismul la administrarea în asociere de antibiotice macrolide. Nu sunt disponibile date privind posibilitatea interacţiunii dintre derivaţii de ergotamină şi azitromicină. Cu toate acestea, datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului, azitromicina şi ergotamina nu trebuie administrate în asociere.

Suprainfecţii: similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, incluzând fungi.

În cazul administrării a aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, incluzând azitromicină, a fost raportată diaree determinată de Clostridium difficile (DACD) şi poate varia ca severitate de la diaree moderată la colită letală. Tratamentul cu medicamente antibacteriene alterează flora normală a colonului, conducând la dezvoltarea excesivă a C. difficile.

C. difficile produce toxine de tip A şi B care contribuie la dezvoltarea DACD. Toxinele care produc tulpini de C. difficile determină morbiditate şi mortalitate crescută, deoarece aceste infecţii pot prezenta rezistenţă la tratamentul cu antibiotice şi pot necesita colectomie. DACD trebuie luată în considerare la toţi pacienţii cu diaree după administrarea de antibiotice. Este necesară anamneza amănunţită, deoarece s-a raportat că DACD apare după două luni de la administrarea antibioticelor.

Insuficienţă renală: la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <10 ml/min), s-a observat o creştere cu 33% a expunerii sistemice la azitromicină (vezi pct. 5.2).

Prelungirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT: în timpul tratamentului cu macrolide incluzând și azitromicina s-a observat riscul dezvoltării aritmiei cardiace și a torsadei vârfurilor (vezi pct. 4.8). Prin urmare, astfel de situații pot duce la stop cardiac azitromicina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu afecțiuni proaritmogene curente (în special femei și vârstnici) cum sunt cei:

• Cu prelungirea congenitală sau documentată a intervalului QT
• Cărora li se administrează tratament cu alte substanţe active care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmicele din clasa IA (quinidină și procainamidă) şi III (dofetilidină, amiodaronă și sotalol), cisapridă şi terfenadină, agenți antipsihotici ca pimozidă, antidepresive ca citalopram și fluorochinolone ca moxifloxacină și levofloxacină.
• Cu tulburări ale echilibrului electrolitic, în special hipokaliemie şi hipomagnezemie
• Cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă

Miastenia gravis: la pacienţii cărora li se administrează azitromicină, au fost raportate exacerbarea simptomelor de miastenie gravis sau apariţia de noi cazuri de miastenie gravis (veti pct.4.8).

Infecţii cu Mycobacterium avium complex: Nu s-au stabilit eficacitatea şi siguranţa azitromicinei în prevenţia sau tratamentul infecţiilor diseminate provocate de Mycobacterium avium complex (MAC) la copii.

Se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei la pacienţi trataţi cu alte medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.4).

Antiacide

Într-un studiu de farmacocinetică care evalua efectele administrării concomitente de antiacide cu azitromicină, nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia plasmatică maximă a fost redusă cu aproximativ 25%. Pacienţii cărora li se administrează azitromicină şi antiacide nu trebuie să utilizeze concomitent ambele medicamente. Prin administrarea în asociere a azitromicinei granule cu eliberare prelungită pentru solutie orală cu co-magaldrox ( hidroxid de aluminiu și hidroxid de magneziu) 20 ml, viteza și gradul de absorbiție al azitromicinei nu au fost afectate.

Cetirizină

La voluntarii sănătoşi, în cadrul unei scheme terapeutice cu durata de 5 zile, administrarea în asociere a azitromicinei şi cetirizinei în doză de 20 mg, nu a determinat la starea de echilibru interacţiuni farmacocinetice şi nici modificări semnificative ale intervalului QT.

Didanozină

La 6 voluntari, administrarea unei doze zilnice de 1200 mg azitromicină în asociere cu didanozină, nu a părut să influenţeze proprietăţile farmacocinetice ale didanozinei, comparativ cu placebo.

Digoxină (substrat al glicoproteinei P)

S-a raportat că administrarea concomitentă de macrolide, inclusiv azitromicină, cu substraturi ale glicoproteinei P, cum este digoxina, duce la creșterea concentrațiilor serice ale substraturilor glicoproteinei P. Ca urmare, în cazul în care azitromicina și substraturile glicoproteinei P, cum este digoxina, sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea de creștere a concentrațiilor serice ale substraturilor.

Zidovudină

1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a metaboliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi benefică pacienţilor.

Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul enzimatic al citocromului P450. Nu se presupune că determină aceleaşi interacţiuni farmacocinetice observate în cazul administrării eritromicinei şi a altor macrolide. În cazul administrării azitromicinei nu apare inducerea sau inactivarea enzimelor citocromului P450 prin intermediul complexului citocrom-metabolit.

Derivaţii de ergot

Nu se recomandă administrarea concomitentă a azitromicinei şi a derivaţilor de ergot, datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului (vezi pct. 4.4).

S-au efectuat studii de farmacocinetică cu azitromicină şi următoarele medicamente despre care se cunoaşte că sunt metabolizate prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450.

Atorvastatină

Administrarea în asociere de atorvastatină (10 mg pe zi) şi azitromicină (500 mg pe zi) nu a modificat concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare a activităţii HMG CoA). Cu toate acestea, la pacienții tratați cu azitromicină și statine au fost raportate cazuri de rabdomioliză după punerea pe piață.

Carbamazepină

Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metaboliţilor săi.

Cimetidină

Într-un studiu de farmacocinetică în care s-au investigat efectele unei doze unice de cimetidină asupra proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu s-a observat nici o modificare a acestora, la administrarea cimetidinei cu 2 ore înaintea azitromicinei.

Anticoagulante orale de tip cumarinic

Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntarii sănătoşi. După punerea pe piaţă, au fost raportări ale efectului anticoagulant crescut la administrarea în asociere a azitromicinei şi a anticoagulantelor cumarinice orale. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie avută în vedere monitorizarea frecventă a timpului de protrombină în cazul administrării azitromicinei la pacienţii cărora li se administrează anticoagulante cumarinice orale.

Ciclosporină

Într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s-a administrat oral o doză zilnică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile şi apoi o doză de 10 mg/kg ciclosporină, s-au observat valori semnificativ crescute ale Cmax şi ale ASC0-5. De aceea, înainte de administrarea concomitentă a acestor medicamente, se recomandă prudenţă. Dacă este necesară administrarea în asociere a acestor medicamente, concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie monitorizate, iar dozele trebuie ajustate adecvat.

Efavirenz

Administrarea unor doze unice de 600 mg azitromicină pe zi în asociere cu 400 mg efavirenz, timp de 7 zile, nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic.

Fluconazol

Administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză unică de 800 mg fluconazol nu a modificat proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului. După administrarea în asociere a fluconazolului, valorile expunerii totale şi a timpului de înjumătăţire plasmatică al azitromicinei nu s-au modificat, cu toate acestea, s-a observat o scădere semnificativă clinic a valorii Cmax a azitromicinei (18%).

Indinavir

Administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză de 800 mg indinavir de trei ori pe zi, timp de 5 zile, nu a avut un efect semnificativ statistic asupra proprietăţilor farmacocinetice ale indinavirului.

Metilprednisolonă

Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale metilprednisolonei.

Midazolam

La voluntarii sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei în doză de 500 mg pe zi, timp de 3 zile, cu o doză unică de 15 mg midazolam, nu a determinat modificări semnificative clinic ale proprietăţilor farmacocinetice şi farmacodinamice ale midazolamului.

Nelfinavir

Administrarea concomitentă a azitromicinei (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg, de trei ori pe zi) a determinat la starea de echilibru creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu au fost observate reacţii adverse semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.

Rifabutină

Administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicină nu afectează concentraţia plasmatică a niciunuia dintre medicamente. S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii cărora li s-a administrat în asociere azitromicină şi rifabutină. Deşi neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, o relaţie cauzală în tratamentul în asociere cu azitromicina nu a fost stabilită (vezi pct. 4.8).

Sildenafil

La voluntarii sănătoşi de sex masculin, nu s-a demonstrat apariţia unui efect al azitromicinei (administrată în doză zilnică de 500 mg, timp de 3 zile) asupra ASC şi Cmax al sildenafilului şi a principalului său metabolit.

Terfenadină

În cadrul studiilor de farmacocinetică nu s-au raportat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină. S- au raportat cazuri rare în care nu s-a putut exclude în totalitate posibilitatea de apariţie a unei interacţiuni; cu toate acestea, nu s-a demonstrat că au apărut astfel de interacţiuni.

Teofilină

La voluntarii sănătoşi, nu există date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic în cazul administrării în asociere a azitromicinei şi teofilinei.

Triazolam

La 14 voluntari sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei, în doză de 500 mg în Ziua 1 şi 250 mg în Ziua 2 concomitent cu 0,125 mg triazlolam, în Ziua 2, nu a determinat un efect semnificativ asupra oricărui parametru farmacocinetic al triazolamului, comparând administrarea triazolam cu placebo.

Trimetoprim/sulfametoxazol

Administrarea în asociere a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile, cu 1200 mg azitromicină în Ziua 7, nu a determinat un efect semnificativ asupra concentraţiei plasmatice maxime, expunerii totale sistemice sau excreţiei urinare a trimetoprimului sau sulfametoxazolului. Concentraţiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate în celelalte studii.

Sarcina

Nu există date adecvate privind administrarea azitromicinei la gravide. În studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere la animale, s-a demonstrat ca azitromicina traversează bariera feto-placentară, însă nu au fost observate efecte teratogene.

Siguranța administării azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce privește utilizarea substanței active în timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile depășesc riscurile.

Alăptarea

S-a raportat că azitromicina se excretă în laptele uman, dar nu există studii clinice adecvate și controlate în mod corespunzător la femeile care alăptează, privind farmacocinetica excreției azitromicinei în laptele uman.

Fertilitate

În cadrul studiilor de fertilitate efectuate la șobolan, s-au observat rate scăzute de apariție a sarcinii după administrarea azitromicinei. Nu se cunoaşte relevanța acestei constatări pentru om.

Nu există date care să demonstreze că azitromicina poate influenţa capacitatea pacientului de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă, în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Reacţiile adverse observate după punerea pe piaţă sunt menţionate cu font italic. Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi

<1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Reacţiile adverse posibile sau probabil asociate administrării azitromicinei, conform studiilor clinice şi după punerea pe piaţă:

* care a condus în cazuri rare la deces

Reacții adverse posibil sau probabil legate de profilaxia sau tratamentul infecțiilor provocate de Mycobacterium avium complex (MAC) bazate pe experiența acumulată din studiile clinice și din supravegherea după punerea pe piață. Aceste reacții adverse diferă de cele raportate la administrarea formelor farmaceutice cu eliberare imediată sau prelungită, fie din punct de vedere al tipului, fie din punct de vedere al frecvenței:

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare cu cele observate la doze uzuale. În caz de supradozaj, este indicat tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale, în funcție de necesități.

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide şi streptogramine; macrolide, codul ATC: J01FA10

Mecanism de acţiune:

Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din grupa azalidelor. Molecula s-a constituit prin adăugarea unui atom de azot la lanţul lactonic al eritromicinei A. Greutatea moleculară este de 749 D. Denumirea chimică a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A.

Mecanismul de acţiune al azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin legarea de subunitatea ribozomală 50 S, împiedicând translocarea peptidelor.

Mecanismul rezistenţei

Rezistenţa la azitromicină poate fi înnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de rezistenţă bacteriană: alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale antibioticului.

Există rezistenţă totală încrucişată în cazul: Steptococcus pneumoniae, streptococului beta-hemolitic de grup A, Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzând pe cel meticilino-rezistent (SAMR) la eritromicină, azitromicină şi alte macrolide şi lincosamide.

Valori critice

Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST (the European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing), versiunea 1.4, 2009:

1Eritromicina poate fi utilizată pentru a determina sensibilitatea la alte macrolide (azitromicină, claritromicină şi roxitromicină) a bacteriilor enumerate. Macrolidele administrate intravenos sunt active împotriva Legionella pneumophila (CMI pentru eritromicină ≤1 mg/l pentru tulpinile izolate de tip sălbatic). Macrolidele au fost utilizate în tratamentul infecţiilor cu Campylobacter jejuni (CMI pentru eritromicină ≤4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip sălbatic). Azitromicina a fost administrată în tratamentul infecţiilor cu S. typhi (CMI pentru eritromicină ≤4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip sălbatic) şi Shigella spp.

2Corelaţia dintre valorile critice ale CMI pentru macrolide a H. influenzae şi rezultatul clinic este slabă. De aceea, valorile critice pentru macrolide şi antibioticele înrudite au fost date pentru a caracteriza sensibilitatea tipului sălbatic al H. influenzae ca intermediar.

Sensibilitatea

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură, încât utilitatea azitromicinei, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.

Spectrul antibacterian al azitromicinei:

*Stafilococii meticilino-rezistenţi au o prevalenţă mare rezistenţei dobândite la macrolide şi sunt rar sensibili la azitromicină.

Absorbţie

După administrare orală, azitromicina are o biodisponibilitate de aproximativ 37 %. Concentraţia plasmatică maximă se atinge în 2-3 ore de la administrare.

Distribuţie

Azitromicina administrată oral are o largă distribuţie în organism. Studiile farmacocinetice au demonstrat o concentrare a azitromicinei semnificativ mai mare (de 50 de ori mai mare) în ţesuturi decât cea plasmatică, ceea ce indică o legare puternică la nivelul ţesuturilor.

Legarea de proteinele plasmatice variază de la 12% la o concentraţie plasmatică de 0,5 micrograme/ml până la 52% la o concentraţie plasmatică de 0,05 micrograme/ml. La starea de echilibru, volumul aparent de distribuţie a fost 31,1 l/kg.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire tisular prin eliminare de 2-4 zile.

Aproximativ 12 % din doza de azitromicină administrată intravenos este excretată nemetabolizată prin urină timp de 3 zile. În special, au fost găsite cantităţi mari de azitromicină nemetabolizată în bilă. De asemenea, au fost detectaţi, tot în bilă, 10 metaboliţi formaţi prin N- şi O-demetilare, hidroxilarea dezoxaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea cladinozei conjugate. Compararea rezultatelor cromatografiei lichide şi analizelor microbiologice au arătat că metaboliţii azitromicinei nu au activitate antimicrobiană.

În studiile la animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. A fost de asemenea stabilit că în timpul activării fagocitozei, doze mari de azitromicină sunt eliberate din fagocitele inactive. În concluzie, în testele la animale concentraţia azitromicinei măsurată la locul infecţiei a fost foarte mare.

Date preclinice de siguranţă

În studiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a determinat fosfolipidoză reversibilă, în general, fără consecinţe toxicologice clare. Nu s-a demonstrat că azitromicina ar determina reacţii toxice la pacienţi în tratament cu dozele recomandate.

Potenţialul carcinogen

Nu s-au efectuat studii de lungă durată la animale pentru evaluarea potenţialului carcinogen, deoarece medicamentul este indicat numai în tratamentul de scurtă durată şi nu există dovezi de acţiune carcinogenă.

Potenţialul mutagen

Nu s-au evidenţiat dovezi privind potenţialul pentru mutaţii genetice sau cromozomiale în modelele testelor in vivo şi in vitro.

Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere

În studiile de embriotoxicitate efectuate la animale nu s-a observat nici un efect teratogen la şoarece şi şobolan. La şobolan, doze de azitromicină de 100 mg şi 200 mg/kg şi zi au determinat o uşoară întârziere a osificării fetale şi a creşterii materne în greutate. În studiile efectuate la şobolan în

perioada peri- şi post-natală au fost observate uşoare întârzieri ale dezvoltării, ca urmare a tratamentului cu azitromicină în doze de 50 mg/kg şi zi şi mai mari.