TADOR INJECT 50 mg/2 ml soluţie injectabilă /concentrat pentru soluţie perfuzabilă Rezumatul caracteristicilor produsului

TADOR INJECT
TADOR INJECT

TADOR INJECT

DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI  

TADOR INJECT 50 mg/2 ml soluţie injectabilă /concentrat pentru soluţie perfuzabilă

  1. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ TADOR INJECT

Fiecare fiolă (2 ml) soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine dexketoprofen 50 mg sub formă de dexketoprofen trometamol. Fiecare mililitru de soluţie injectabilă conţine: 25 mg dexketoprofen sub formă de dexketoprofen trometamol.

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică

Excipienţi cu efect cunoscut: 100 mg etanol (96%) şi 4,0 mg clorură de sodiu.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

  1. FORMA FARMACEUTICĂ TADOR INJECT

Soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Soluţie limpede, incoloră.

pH (7,0-8,0)

Osmolaritate (270-328 mOsmol/l)

  1. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice TADOR INJECT

Tratamentul simptomatic al durerilor acute de intensitate moderată până la severă, în cazul în care administrarea orală nu este indicată, de exemplu durerile postoperatorii, în colica renală şi în lombalgii.

4.2 Doze şi mod de administrare TADOR INJECT

Doze

Adulţi:

Doza recomandată este de 50 mg dexketoprofen la fiecare 8 – 12 ore. La nevoie, administrarea se poate repeta la interval de 6 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 150 mg.

TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă este destinată administrării pe termen scurt, iar tratamentul trebuie să se limiteze la perioada simptomatică acută (nu va depăşi două zile). Imediat ce este posibil, pacienţii vor urma un tratament analgezic administrat pe cale orală.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă durată de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).

În cazul durerilor postoperatorii de intensitate medie până la severă, TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă poate fi administrat în asociere cu analgezice opioide, dacă este indicat, în aceleaşi doze recomandate la adulţi (vezi pct. 5.1).

Copii şi adolescenţi:

Nu a fost studiată utilizarea Tador Inject soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă la copii şi adolescenţi. Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite şi de aceea medicamentul nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi.

Vârstnici:

În general, nu este necesară ajustarea dozei în cazul vârstnicilor. Totuşi, din cauza scăderii fiziologice a funcţiei renale la pacienţii vârstnici se recomandă o doză mai mică în caz de insuficienţă renală uşoară: 50 mg, doză zilnică totală (vezi pct. 4.4).

Afecţiuni hepatice:

În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară spre medie (scor Child-Pugh 5 – 9), doza zilnică totală trebuie scăzută la 50 mg dexketoprofen, cu monitorizarea atentă a funcţiei hepatice (vezi pct. 4.4).

TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie administrat în cazul pacienţilor cu afecţiuni hepatice grave (scor Child-Pugh 10–15) (vezi pct. 4.3).

Afecţiuni renale:

Doza zilnică totală trebuie scăzută la 50 mg dexketoprofen în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei de 60 – 89 ml/min) (vezi pct. 4.4). TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficienţă renală moderată spre severă (clearance-ul creatininei < 59 ml/min) (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare:

TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă poate fi administrat intramuscular sau intravenos.

Administrare intramusculară: conţinutul unei fiole (2 ml) de TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă se administrează prin injectare lentă profund intramuscular.

Administrare intravenoasă:

  1. Perfuzie intravenoasă: soluţia diluată, preparată în modul descris la pct. 6.6, se administrează ca perfuzie intravenoasă lentă, cu durata cuprinsă între 10 – 30 min. Soluţia trebuie protejată permanent de lumină.
  2. Bolus intravenos: la nevoie, conţinutul unei fiole (2 ml) de TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie administrat ca bolus intravenos lent în interval de minimum 15 secunde.

Instrucţiuni de administrare a medicamentului:

În cazul în care TADOR INJECT este administrat intramuscular sau în bolus, intravenos, soluţia se injectează imediat după extragere din fiola brună (vezi şi pct. 6.2 şi 6.6).

Pentru administrare ca perfuzie intravenoasă, soluţia se diluează aseptic şi se protejează de lumină (vezi şi pct. 6.3 şi 6.6). Pentru instrucţiuni de diluare a soluţiei de administrare, vezi pct. 6.6.

4.3 Contraindicaţii TADOR INJECT

TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie administrat în următoarele cazuri:

– pacienţii cu hipersensibilitate la substanţa activă, la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1

– pacienţi la care substanţele cu acţiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic şi alte antiinflamatoare nesteroide) declanşează crize astmatice, spasm bronşic, rinita acută sau provoacă polipoză nazală, urticarie sau edem angioneurotic

– fotoalergii cunoscute sau reacţii fototoxice apărute ca urmare a tratamentului cu ketoprofen sau fibraţi;

– pacienţi cu antecedente de ulcer hemoragic gastro-intestinal sau perforat, determinat de un tratament anterior cu AINS

– pacienţi cu ulcer peptic activ/hemoragie gastro intestinală activă sau cu orice antecedente de sângerare gastro intestinală, ulceraţie sau perforaţie

– pacienţi cu dispepsie cronică

– pacienţi cu alte hemoragii active sau tulburare de coagulare

– pacienţi care suferă de boala Crohn sau colită ulcerativă

– pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă

– pacienţi cu afecţiuni renale moderate spre severe (clearance-ul creatininei < 59 ml/min)

– pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh 10 – 15)

– pacienţi cu diateză hemoragică şi alte tulburări de coagulare

– pacienţi cu deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau ingerare insuficientă de lichide)

– în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6)

TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă este contraindicat pentru administrare neuraxială (intratecală sau epidurală) din cauza conţinutului său în etanol.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Se va administra cu prudenţă în cazul pacienţilor cu antecedente alergice.

Utilizarea de TADOR INJECT concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază 2, trebuie evitată.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă durată de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare de mai jos).

Siguranţa gastro-intestinală

S-a raportat apariţia de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale, în cazul tuturor AINS în orice moment pe parcursul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau istoric anterior de evenimente gastro-intestinale grave. În cazul apariţiei hemoragiei sau ulceraţiei gastrointestinale la pacienţii care primesc TADOR INJECT, tratamentul trebuie întrerupt.

Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare cu creşterea dozei de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici.

Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2). Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).

Ca în cazul tuturor AINS, trebuie căutat orice antecedent de esofagită, gastrită şi/sau boală ulceroasă pentru a garanta vindecarea totală înainte de începerea tratamentului cu dexketoprofen trometamol.

Pacienţii cu simptome gastro-intestinale sau istoric de boală gastro-intestinală trebuie monitorizaţi pentru tulburări digestive, în special hemoragii gastro-intestinale.

Pentru aceşti pacienţi, trebuie luat în considerare tratamentul combinat cu medicamente protectoare (de ex. misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) şi, de asemenea, pentru pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici de aspirină, sau alte medicamente care pot determina creşterea riscului gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu istoric de fenomene toxice gastro-intestinale, în special vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (mai ales hemoragie gastro-intestinală), îndeosebi în stadiile iniţiale ale tratamentului.

Este recomandată precauţie la pacienţii care primesc medicaţii concomitente care pot determina creşterea riscului de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii cu administrare pe cale orală, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptării de serotonină sau medicamentele antiplachetare precum aspirina (vezi pct. 4.5).

Siguranţa renală

Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență renală. La acești pacienți, utilizarea AINS poate duce la deteriorarea funcției renale, retenție de lichide și edeme. Este, de asemenea, necesară precauţie la pacienții care primesc tratament diuretic sau cei care ar putea dezvolta hipovolemie, deoarece există un risc crescut de nefrotoxicitate.

Trebuie asigurat un aport adecvat de lichide în timpul tratamentului pentru a preveni deshidratarea și toxicitatea renală, eventual asociată acesteia.

Ca în cazul tuturor AINS, poate determina creşterea ureei şi creatininei plasmatice. Ca şi în cazul altor inhibitori ai sintezei de prostaglandine, poate fi asociat cu reacţii adverse la nivelul aparatului renal, care pot duce la glomerulonefrită, nefrită interstiţială, necroză papilară renală, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală acută. Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei renale alterate (vezi pct. 4.2).

Siguranţa hepatică

Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență hepatică. Ca şi în cazul altor AINS, poate provoca creşteri tranzitorii mici ale anumitor parametri hepatici şi, de asemenea, să determine creşteri semnificative ale SGOT şi SGPT. În cazul unei creşteri semnificative a acestor parametri, tratamentul trebuie întrerupt.

Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei hepatice alterate (vezi pct. 4.2).

Siguranță cardiovasculară și cerebrovasculară

Monitorizarea și recomandări adecvate sunt necesare pentru pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială și / sau insuficiență cardiacă uşoară până la moderată deoarece la aceşti pacienţi au fost raportate retenţie de lichide şi edeme la tratamentul în asociere ci AINS. O atenție specială trebuie să fie exercitată la pacienții cu antecedente de boli cardiace, în special cei cu episoade anterioare de insuficienţă cardiacă cu risc crescut de declanşarea insuficienței cardiace.

Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special la doze mari și în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru dexketoprofen trometamol.

Prin urmare, pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică instalată, boală arterială periferică și / sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu dexketoprofen trometamol doar după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de inițierea tratamentului de lungă durată al pacienților cu factori de risc pentru boli cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetară si prelungi timpul de sângerare prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Utilizarea concomitentă de dexketoprofen trometamol şi doze profilactice de heparină cu greutate moleculară mică în perioada postoperatorie a fost urmărită în studiile clinic controlate în care s-a observat modificarea parametrilor de coagulare. Cu toate acestea trebuie monitorizată cu grijă utilizarea de dexketoprofen trometamol la pacienții cărora li se administrează alte tratamente care interferează cu hemostaza, cum ar fi warfarina sau alte anticoagulante cumarinice sau heparina (vezi pct. 4.5).

Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei cardiace alterate (vezi pct. 4.2).

Reacţii cutanate

Reacţii cutanate grave (unele chiar letale) cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică au fost raportate rar în asociere cu administrarea de AINS. Pacienţii sunt cel mai expuşi acestor reacţii la începutul tratamentului, reacţiile apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tador trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiilor cutanate, leziunilor de la nivelul mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.

Alte informaţii

Prudență deosebită este necesară la pacienții cu:

– tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie intermitentă acută)

– deshidratare

– imediat după intervenții chirurgicale majore

În cazul în care medicul consideră că tratamentul cu dexketoprofen este necesar pe termen lung, funcția hepatică și renală și numărul de celule sanguine ar trebui să fie verificate în mod regulat.

Reacții severe de hipersensibilitate acută (de exemplu șoc anafilactic) au fost observate foarte rar.

Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de reacții severe de hipersensibilitate ca urmare a utilizării Tador. În funcție de simptome, orice proceduri medicale necesare trebuie să fie inițiate de către profesioniştii în domeniul sănătăţii.

Pacienții cu astm bronşic combinat cu rinită cronică, sinuzită cronică și / sau polipoză nazală au un risc crescut de alergie la acid acetilsalicilic și / sau AINS decât restul populației. Administrarea acestui medicament poate provoca atacuri de astm bronşic sau bronhospasm, în special la subiecţii alergici la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct 4.3).

În mod excepțional, varicela poate fi la originea complicaţiilor infecţioase cutanate și ţesuturilor moi grave. Până în prezent, rolul AINS în agravarea acestor infectii nu a fost exclusă. Astfel, este recomandabil să se evite utilizarea TADOR INJECT în caz de varicelă.

TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie administrat cu precauţie la pacienţii care suferă de tulburări hematopoetice, lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de ţesut conjunctiv.

Ca şi alte AINS, dexketoprofenul poate masca simptomele bolilor infecţioase. În cazuri izolate s-a descries o agravare a infecţiilor de ţesuturi moi având legătură temporală cu utilizarea de AINS. De aceea, pacientului i se recomandă să consulte imediat un medic dacă în timpul tratamentului apar sau se agravează semnele unei infecţii bacteriene.

Fiecare fiolă de TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine 200 mg de etanol, echivalent cu 5 ml de bere sau 2,08 ml de vin per doză.

Nociv pentru cei care suferă de alcoolism.

A se ţine seama în cazul femeilor gravide şi care alăptează, la copii şi la categoriile de pacienţi cu risc crescut cum ar fi cei cu boli hepatice sau epilepsie.

Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per doză, adică este de fapt “fără sodiu”.

Copii și adolescenți

Utilizarea în condiții de siguranță la copii și adolescenți nu a fost stabilită.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Următoarele interacţiuni se aplică antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) în general:

Asocieri nerecomandate:

– Alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv doze mari de salicilaţi ( 3 g/zi): administrarea asociată a câtorva antiinflamatoare nesteroidiene poate creşte riscul de ulcer gastro-intestinal şi de hemoragie, prin efect sinergic.

– Anticoagulante: AINS pot intensifica efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4), din cauza legării crescute de proteinele plasmatice a dexketoprofenului şi a inhibării funcţiei plachetare şi a lezării mucoasei gastroduodenale. Dacă nu se poate evita combinaţia, este necesară monitorizarea atentă clinică şi a analizelor de laborator.

– Heparine: risc crescut de hemoragie (din cauza inhibării funcţiei plachetare şi lezării mucoasei gastroduodenale). Dacă nu se poate evita combinaţia, este necesară monitorizarea atentă clinică şi a valorilor de laborator.

– Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţie sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

– Litiu (descris cu diverse AINS): antiinflamatoarele nesteroidiene cresc nivelul de litiu în sânge, care poate atinge valori toxice (scade eliminarea renală a litiului). Din acest motiv, se impune monitorizarea acestui parametru la iniţierea, în timpul modulării şi la întreruperea tratamentului cu dexketoprofen.

– Metotrexat, utilizat în doze de 15 mg/săptămână sau mai mari: creşte toxicitatea hematologică a metotrexatului prin reducerea eliminării sale renale de către AINS, în general.

– Hidantoine şi sulfonamide: efectele toxice al acestor substanţe pot fi crescute.

Asocieri care necesită precauţie:

– Diuretice, inhibitori ACE, antibacteriene aminoglicozidice şi antagonişti ai receptorilor de angiotensină II: dexketoprofen poate reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală acută (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu insuficienţă renală acută), administrarea concomitentă de agenţi inhibitori de ciclooxigenaze şi inhibitori ACE, antagonişti ai receptorilor de angiotensină II sau antibacteriene aminoglicozidice poate avea drept effect deteriorarea ulterioară a funcţiei renale, de obicei, reversibilă. În cazul administrării în asociere a dexketoprofen cu un diuretic, este esenţial ca pacientului să i se asigure o hidratare corespunzătoare, iar funcţia renală să fie monitorizată la începutul tratamentului (vezi pct. 4.4: „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”).

– Metotrexat, la doze mai mici de 15 mg/săptămână: creşterea toxicităţii hematologice a metotrexatului prin scăderea clearance-ului său renal de către AINS, în general. Se recomandă monitorizarea săptămânală a hemoleucogramei în primele săptămâni ale asocierii. Intensificarea monitorizării în cazul alterării fie şi uşoare a funcţiei renale, precum şi la vârstnici.

– Pentoxifilină: creşte riscul de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică atentă şi frecventă a timpului de sângerare.

– Zidovudină: creşte riscul toxicităţii asupra liniei eritrocitare prin acţiune asupra reticulocitelor, cu anemie severă, care apare la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Trebuie effectuate hemoleucograma şi numărarea reticulocitelor la 1-2 săptămâni după începerea tratamentului cu AINS.

– Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureei prin deplasarea acesteia de pe locurile de legare de proteinele plasmatice.

Asocieri care necesită supraveghere:

– Beta-blocante: tratamentul cu AINS le poate scădea efectul antihipertensiv, prin inhibarea sintezei de prostaglandine.

– Ciclosporină şi tacrolimus: AINS pot creşte efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de prostaglandine. În timpul terapiei asociate, trebuie monitorizată funcţia renală.

– Trombolitice: risc crescut de hemoragie.

– Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină (ISRS): creşterea riscului de hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

– Probenecid: concentraţia plasmatică a dexketoprofenului poate fi crescută; această interacţiune se poate datora inhibării secreţiei tubulare renale şi glucuronoconjugării şi necesită ajustarea dozei de dexketoprofen.

– Glicozide cardiace: antiinflamatoarele nesteroidiene pot creşte concentraţia de glicozide plasmatice.

– Mifepristonă: din cauza unui risc teoretic ca inhibitorii prostaglandinsintetazei să afecteze eficacitatea mifepristonei, AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă.

-Chinolone: testele pe animale arată că dozele mari de quinolonă asociate cu AINS pot creşte riscul apariţiei convulsiilor.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină şi în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).

Sarcina

Inhibarea sintezei de prostaglandină poate să influenţeze negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionară/fetală. Datele din studiile epidemiologice avertizează asupra riscului crescut de avort şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în primele luni de sarcină. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine s-a dovedit că duce la creşterea pierderii sarcinii pre- şi postimplantare şi a mortalităţii embriofetale. În plus, s-a raportat creşterea incidenţei în cazul diverselor malformaţii inclusiv cardiovasculare la animalele la care s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul organogenezei. Cu toate acestea, studiile la animale cu dexketoprofen trometamol nu au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, dexketoprofenul trometamol nu trebuie administrat decât dacă este strict necesar. Dacă se utilizează dexketoprofen trometamol de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, iar durata tratamentului cât mai scurtă posibil.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul la:

– toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară);

– disfuncţie renală, care poate evolua spre insuficienţă renală cu oligohidramnios; mama şi nou-născutul, la finalul sarcinii, la:

– posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar şi la cele mai mici doze;

– inhibarea contracţiilor uterine, ducând la travaliu întârziat sau prelungit.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă dexketoprofenul se excretă în laptele uman.

Fertilitatea

Ca și în cazul altor AINS, utilizarea dexketoprofen trometamol poate afecta fertilitatea feminină și nu este recomandat femeilor care intenționează să rămână gravide. La femeile care au dificultăți în concepere sau care sunt în curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare oprirea tratamentului cu dexketoprofen trometamol.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă are o influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje din cauza posibilităţii apariţiei stării de ameţeală sau de somnolenţă.

4.8 Reacţii adverse

Evenimentele adverse raportate ca cel puţin posibil legate de dexketoprofen trometamol în studiile clinice, precum şi reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă a TADOR INJECT 50 mg/2 ml soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi ordonate după frecvenţă:

Aparate, siteme şi organe

Frecvente (≥1/100 până la <1/10)

Mai puţin frecvente

(≥1/1000până la <1/100)

Rare

(≥1/10000 până la <1/100)

Foarte rare

(<1/10000)

Tulburări hematologice şi limfatice

Anemie — Neutropenie

trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

— — Edem laringian Reacţie anafilactică

inclusiv şoc anafilactic

Tulburări metabolice şi de nutriţie

— — Hiperglicemie,

hipoglicemie,

hipertrigliceridemie,

anorexie

Tulburări psihice

— Insomnie — —

Tulburări ale sistemului nervos

Cefalee,

ameţeli,

somnolenţă

Parestezii, sincopă —

Tulburări oculare

— Vedere înceţoşată

— —

Tulburări acustice şi vestibulare

— — Tinitus —

Tulburări cardiace

— — Extrasistole,

tahicardie

Tulburări vasculare

— Hipotensiune

arterială,

înroşirea feţei

Hipertensiune

arterială,

tromboflebită

superficială

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

— — Bradipnee Bronhospasm,

dispnee

Tulburări gastrointestinale

Greaţă,

vărsături

Durere

abdominală,

dispepsie,

diaree,

constipaţie,

hematemeză,

uscăciunea cavităţii bucale

Ulcer peptic,

hemoragie de cauză ulceroasă sau perforaţie de cauză

ulceroasă (vezi pct. 4.4)

Pancreatită

Tulburări hepatobiliare

— — Hepatită, icter Afectare hepatocelulară

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

— Dermatită,

prurit, erupţie,

hipersudoraţie

Urticarie, acnee Sindrom Stevens Johnson,

necroliză

epidermică

toxică (sindrom Lyell),

angioedem, edem facial, reacţie de fotosensibilitate

Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv

— — Rigiditate

musculară, rigiditate

articulară, crampe

musculare, durere lombară

Tulburări renale şi ale căilor urinare

— — Insuficienţă renală

acută, poliurie,

durere renală,

cetonurie,

proteinurie

Nefrită sau sindrom nefrotic

Tulburări ale aparatului

— — Tulburări menstruale, tulburări

genital şi sânului

prostatice

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Durere la locul

injectării,

reacţie la locul injectării incluzând

inflamaţie,

echimoze sau hemoragie

Creşterea temperaturii,

oboseală,

durere,

senzaţie de frig

Frisoane, edem periferic

Investigaţii diagnostice

— — Teste funcţionale hepatice anormale

Gastro-intestinal: Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt de natură gastro-intestinală.

Poate să apară ulcerul peptic, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letale, mai ales la vârstnici (vezi pct. 4.4). După administrare au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbarea colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”). Mai puţin frecvent a fost observată gastrita. Au fost raportate în asociere cu tratamentul AINS edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.

Ca şi în cazul altor AINS, pot apărea următoarele reacţii adverse: meningită aseptică, care poate apărea predominant la pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau boli mixte de ţesut conjunctiv; şi reacţii hematologice (purpură, anemie hemolitică şi aplastică, rareori agranulocitoză şi hipoplazie medulară).

Reacţii buloase inclusiv sindromul Stevens Johnson şi necroliza epidermică toxică (foarte rar).

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (mai ales în doze mari şi în cazul tratamentului de lungă durată) poate fi asociată cu o creştere mică a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Simptomatologia în cazul supradozării nu este cunoscută. Medicamente similare au determinat tulburări gastrointestinale (vărsături, anorexie, dureri abdominale) şi neurologice (somnolenţă, vertij, dezorientare, cefalee).

În caz de administrare sau ingestie accidentală sau excesivă, trebuie instituit imediat tratamentul simptomatic, în conformitate cu starea clinică a pacientului.

Dexketoprofen trometamol poate fi eliminat prin dializă.

  1. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: produse antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic

Cod ATC: M01A E17

Dexketoprofen trometamol este sarea de trometamină a acidului S-(+)-2-(3-benzoilfenil) propionic, un medicament analgezic, antipiretic şi antiinflamator, din clasa medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (M01AE).

Mecanism de acţiune

Mecanismul de acţiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene este legat de reducerea sintezei de prostaglandine prin inhibarea căii ciclooxigenazei.

Mai precis, este inhibată transformarea acidului arahidonic în endoperoxizii ciclici, PGG2 şi PGH2, care produc prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2α şi PGD2 şi, de asemenea, prostaciclina PGI2 şi tromboxanii (TxA2 şi TxB2). În plus, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate influenţa alţi mediatori ai inflamaţiei, cum sunt kininele, determinând o acţiune indirectă, care se adaugă acţiunii directe.

Efecte farmacodinamice

S-a demonstrat că dexketoprofen este un inhibitor al acţiunii COX-1 şi COX-2 în studiile pe animale şi la om.

Eficacitate şi siguranţă clinică

Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activitate analgezică eficientă a dexketoprofen trometamol.

Eficacitatea analgezică a dexketoprofen trometamol administrat intramuscular şi intravenos în management-ul durerii moderate spre severă a fost investigată pe mai multe modele de durere chirurgicală (chirurgie ortopedică şi ginecologică/abdominală) precum şi de durere musculo-scheletică (model cu durere lombară acută) şi de colică renală.

În studiile efectuate, debutul efectului analgezic a fost rapid, efectul analgezic maxim înregistrându-se în primele 45 de minute. Durata efectului analgezic după administrarea a 50 mg de dexketoprofen este, de obicei, de 8 ore.

Studiile clinice cu management-ul durerii postoperatorii au demonstrat faptul că TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă utilizat în combinaţie cu opioizii a redus semnificativ consumul de opioide. În studiile cu durere postoperatorie în care pacienţii au primit morfină cu ajutorul unui dispozitiv de analgezie controlat de pacient, pacienţii trataţi cu dexketoprofen au necesitat semnificativ mai puţină morfină (cu 30-45% mai puţin) decât pacienţii din lotul placebo.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea intramusculară de dexketoprofen trometamol la oameni, concentraţiile maxime sunt atinse la 20 de minute (interval: 10-45 de minute). Pentru doze unice între 25 şi 50 mg, s-a demonstrat că aria de sub curbă este proporţională cu doza atât în cazul administrării intramusculare cât şi a celei intravenoase.

Distribuţie

Ca şi în cazul altor medicamente cu legare crescută de proteinele plasmatice (99%), volumul de distribuţie a avut o valoare medie sub 0,25 l/kg. Timpul de înjumătăţire al distribuţiei a fost de aproximativ 0,35 ore, iar timpul de înjumătăţire pentru eliminare a variat între 1 şi 2,7 ore.

În studiile farmacocinetice cu doze multiple, s-a observat faptul că Cmax şi ASC după ultima administrare intramusculară sau intravenoasă nu au fost diferite de cele obţinute după o doză unică, indicând faptul că nu se înregistrează acumularea medicamentului.

Metabolizare şi eliminare

După administrarea de dexketoprofen trometamol se găseşte doar enantiomerul S-(+) în urină, demonstrând faptul că la oameni nu apare fenomenul de conversie în enantiomerul R-(-).

Calea principală de eliminare pentru dexketoprofen este reprezentată de glucuronoconjugare urmată de excreţie renală.

Vârstnici

La subiecţii vârstnici sănătoşi (cu vârsta de 65 ani şi peste), expunerea a fost semnificativ mai mare decât la voluntarii sănătoşi tineri după doze orale unice şi repetate (de până la 55%), în timp ce nu s-au înregistrat diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte concentraţiile de vârf şi durata de timp pentru atingerea concentraţiei de vârf. Timpul mediu de înjumătăţire a fost prelungit după doze unice şi repetate (cu până la 48%), iar clearance-ul total aparent a fost scăzut.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Datele preclinice din studiile convenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate a dozelor repetate, genotoxicitate, toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi de imunofarmacologie nu au evidenţiat vreun pericol anume pentru om, în afara celor menţionate deja la alte puncte ale RCP. Studiile privind toxicitatea cronică efectuate la şoareci şi maimuţe au evidenţiat un Nivel De Niciun Efect Advers

Observat (NNEAO) de 3 mg/kg şi zi. Principalul efect advers observat la doze mari a fost reprezentat de eroziunile şii ulceraţiile gastro-intestinale, în mod proporţional cu doza.

Aşa cum este recunoscut pentru toată clasa farmacologică a AINS, dexketoprofen trometamol poate provoca modificări ale supravieţuirii embrio-fetale pe modelele animale, atât indirect, prin intermediul toxicităţii gastro-intestinale asupra mamelor gravide, cât şi direct asupra dezvoltării fătului.

  1. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Etanol (96 %)

Clorură de sodiu

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

6.2 Incompatibilităţi

TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie amestecat într-un volum mic (de exemplu într-o seringă) cu soluţii de dopamină, prometazină, pentazocină, petidină sau hidroxizină, deoarece acest lucru va duce la precipitarea soluţiei.

Soluţiile diluate pentru perfuzie, obţinute conform pct. 6.6 nu trebuie amestecate cu prometazină sau pentazocină.

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

6.3 Perioada de valabilitate

4 ani

După diluare în conformitate cu instrucţiunile date la pct. 6.6, s-a demonstrat că soluţia diluată, dacă este protejată corespunzător de lumină, este stabilă chimic timp de 24 de ore, dacă se păstrează la 25C.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, perioada de păstrare şi condiţiile înainte de utilizare reprezintă responsabilitatea utilizatorului şi nu trebuie să fie în mod normal mai mare de 24 de ore la o temperatură între 2 şi 8C, cu excepţia cazului în care diluarea a avut loc în condiţii de asepsie controlată şi validată.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra fiolele în ambalajul original, ferit de lumină.

Pentru condiţiile de păstrare după diluarea medicamentului, vezi pct. 6.3.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 5 fiole din sticlă brună, tip I, a câte 2 ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Cutie cu 10 fiole din sticlă brună, tip I, a câte 2 ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

S-a demonstrat că TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă este compatibil când este amestecat într-un volum mic (de exemplu într-o seringă) cu soluţii injectabile de heparină, lidocaină, morfină şi teofilină.

Pentru administrarea ca perfuzie intravenoasă conţinutul unei fiole (2 ml) de TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie diluat într-un volum de 30-100 ml de ser fiziologic, soluţie de glucoză sau Ringer lactat. Soluţia trebuie diluată în condiţii de asepsie şi ferită de lumină (vezi şi pct. 6.3). Soluţia diluată este o soluţie limpede.

S-a demonstrat că TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă diluat întrun volum de 100 ml de ser fiziologic sau soluţie de glucoză este compatibil cu următoarele medicamente: dopamină, heparină, hidroxizină, lidocaină, morfină, petidină şi teofilină.

Nu s-a înregistrat adsorbţia substanţei active în cazul în care soluţiile diluate de TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă au fost păstrate în pungi de plastic sau în dispositive de administrare fabricate din etilvinilacetat (EVA), celuloză propionat (CP), polietilenă cu densitate mica (PEDS) şi policlorură de vinil (PVC).

TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă este de unică folosinţă şi orice soluţie neutilizată trebuie îndepărtată. Înainte de administrare, soluţia trebuie verificată vizual pentru a se asigura că este limpede şi incoloră: nu trebuie utilizată în cazul observării de particule.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

  1. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

MENARINI INTERNATIONAL OPERATIONS LUXEMBOURG S.A.,

1, Avenue de la Gare, L-1611 Luxembourg,

Luxemburg

  1. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

6653/2006/01-02

  1. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: Iulie 2006

  1. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie 2015