Testul pentru Helicobacter pylori

Testul pentru Helicobacter pylori

Testul pentru Helicobacter pylori se efectuează în vederea diagnosticării infecției cu acest agent patogen, factor favorizant   pentru producerea gastritei sau a leziunilor ulceroase, precum și evaluarea eficienței tratamentului pentru H. Pylori. Sunt disponibile patru tipuri de teste:

  • Testul anticorpilor serici
  • Testul respirator cu uree
  • Testul antigenului de la nivelul materiilor fecale
  • Biopsia gastrică

Testul anticorpilor serici

Testul se realizează prin recoltarea sângelui venos, fără o pregătire specială în prealabil. Testul presupune depistarea anticorpilor H. pylori IgG.

Valoare normală test anticorpi serici: <0.9 U/mL

Un test pozitiv exprimă o infecție curentă sau o infecție în precedentă. De asemenea testul este util în evaluarea eficienței terapiei pentru H. pylori.

Testul respirator cu uree

Acest test presupune utilizarea unui dispozitiv cu indicator sensibil la amoniac, element rezultat în urma scindării ureazei, enzimă produsă de H. Pylori. Determinarea concentraţiei de amoniac în aerul expirat, se face după administrarea unei soluţii de uree marcată cu un izotop de carbon (C13).

În prima fază, pacientul va sufla timp de 6 minute într-un tub de unică folosinţă, după care este invitat să bea o soluţia preparată cu uree (C13), după care, din nou va sufla timp de 6 minute în tub. Interpretarea rezultatului se realizează pe loc, procedura durând aproximativ 15 minute.

Testul antigenului de la nivelul materiilor fecale

Testul presupune prelevarea mostrei de materii fecale de către pacient, iar în cazul în care este necesară implicarea personalului calificat, se realizează prin introducerea unui tampon  la nivelul ampulei rectale, ce poate determina doar o ușoară senzație de presiune sau disconfort local. Examinarea probei se realizează în laborator prin metoda imunocromatografică.

Valoare normală: Antigen Helicobacter pylori negativ

 

Biopsia gastrică

Biopsia este o metodă invazivă de diagnostic, ce se realizează prin intermediul endoscopiei digestive superioare cu prelevarea a cateva mici porțiuni de la nivelul mucoasei stomacului sau duodenului. Identificarea agentului patogen se realizează microscopic.

 

Contraindicații și interferențe privind efectuarea testelor:

  • Este contraindicată efectuarea testului respirator cu uree la femeile însărcinate sau cele care alăptează; pacienților care au urmat tratamente cu antibiotice, deoarece pot influența rezultatul;
  • De asemenea, antibioterapia poate da rezultate fals negative pentru testul antigenului de la nivelul scaunului și biopsie gastrică, prin reducerea cantității bacteriei; (medicamente care influențează rezultatul: omeprazol, rabeprazol, famotidina, ranitidina, nizatidina, sucralfat, cimetidina).
  • Manipularea inadecvată prin contaminare sau refrigerarea probei de sânge poate modifica rezultatul testului anticorpilor serici.
  • Biopsia poate oferi rezultate fals negative în condițiile în care, în zona din care este prelevată proba bacteria este absentă.

Bibliografie:

  1. Harrison, Principiile medicinei interne, Ediţia XIV, Editura Teora,2002.
  2. Mark H. Beers, Robert S. Porter, Manualul Merck de diagnostic şi tratament, Ediţia a XVIII-a, Editura All, 2012.

 

 

 

 

Articolul precedentFactorul II (protrombina)
Articolul următorVitamina A (retinolul)
Clinical Content Manager în cadrul echipei Be-Healthy cu atribuții privind realizarea și moderarea materialelor științifice și articolelor cu conținut medical destinate pacienților sau specialiștilor în sănătate. În prezent este studenta anul V în cadrul Facultății de Medicină Generală, la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, având experiență editorială ca blogger cu profil de healthy living și competențe obținute prin programele de studii pedagogice și management medical.