Tratamentul cancerului de sân – metode invazive și non-invazive

Tratamentul administrat bolnavelor cu cancer de sân (neoplasm mamar)  poate fi împărțit în tratament invaziv (tratamentul chirurgical, radical sau conservator) și tratament non-invaziv (chimioterapia, radioterapia, imunoterapia sau hormonoterapia).

Tratament invaziv

Tratamentul invaziv se referă la acele metode terapeutice care administrate determină agresiune asupra organismului uman prin pătrunderea și traversarea prin țesutul cutanat. Tratamentul invaziv al cancerului mamar este reprezentat de intervenția chirurgicală radicală sau conservatoare. Ambele presupun efectuarea unei incizii cu pătrundere a instrumentului chirurgical în tegument și mucoase și îndepărtarea fie a întregii glande în totalitate, fie doar a țesutului tumoral.

  • Tratamentul chirurgical radical este administrat în cazul bolnavelor diagnosticate cu tumoră malignă mamară extinsă la nivelul glandei mamare, fără invadarea zonelor învecinate și fără metastaze în organele aflate la distanță de tumora primară. Intervenția chirurgicală poartă denumirea de mastectomie radicală.

În prezent, mastectomia nu mai presupune îndepărtarea chirurgicală a mușchilor pectorali în totalitate, deoarece s-a demonstrat că mușchii pectorali nu pot reprezenta zona de localizare a metastazelor tumorale. Astfel, mastectomia radicală efectuată în zilele noastre este puțin modificată față de cea efectuată în urmă cu 50 de ani.

Pot fi descrise două tehnici de efectuare a mastectomiei radicale modificate:

  • tehnica Madden, care presupune îndepărtarea glandei mamare în totalitate cu conservarea mușchilor pectorali (care sunt în număr de doi, marele și micul pectoral) și realizarea unei limfadenectomii, care presupune îndepăratrea chirurgicală a stațiilor ganglionare limfatice invadate de către procesul tumoral. Ganglionii limfatici care pot fi invadați de leziunile canceroase în urma extinderii procesului tumoral în neoplasmul mamar sunt ganglionii axilari și ganglionii mamari interni.
  • tehnica Patey presupune îndepărtarea chirurgicală a glandei mamare în totalitate împreună cu mușchiul mic pectoral, realizându-se astfel conservarea mușchiului mare pectoral.

Bolnavele supuse tratamentului chirurgical radical pot beneficia de chirurgia oncoplastică reconstructivă, efectuată pentru a diminua impactul psihologic și social apărut în urma efectuării mastectomiei. Chirurgia reconstructivă a glandei mamare se poate realiza prin utilizarea țesutului autolog (lambou musculo-cutanat) sau a implanturilor. Tehnicile de reconstrucție mamară cele mai frecvent efectuate în practica medicală sunt aplicarea de lambou musculo-cutanat obținut de la nivelul mușchiului mare dorsal (de la nivelul feselor) sau de la nivelul mușchiului drept abdominal (de la nivelul musculaturii abdominale) și implanturile .

Reconstrucția glandei mamare cu țesut autolog este indicată bolnavelor tinere, celor care prezintă risc crescut de a dezvolta anumite complicații în urma efectuării implanturilor sintetice și în cazurile de neoplasm mamar bilateral.

Reconstrucția glandei mamare prin administrarea de țesut autolog este bine suportată de către bolnave, prezintă toleranță crescută la radioterapie, are aspect asemănător sânului normal și devin vascularizate, la nivelul lambourilor de țesut usculo-cutanat dezvoltându-se vase de sânge.

Recontrucția glandei mamare prin efectuarea implanturilor este o metodă mai puțin costisitoare pentru bolnavă și mai ușor de realizat pentru medicul de specialitate, dar prezintă risc infecție la nivelul implantului sau ruptura învelișului de silicon, cu evacuarea lichidului conținut. Implantul se prezintă sub aspectul anvelopelor de silicon, fiind umplute cu gel de silicon sau ser fiziologic. Creșterea în greutate a bolnavelor cărora li s-au efectuat protezări mamare cu implanturi sintetice poate determina apariția asimetriei între cei doi sâni. Implanturile sintetice sunt recomandate bolnavelor care nu prezintă țesut autolog suficient pentru reconstrucția sânului, bolnavelor cu risc crescut de îmbolnăvire cu alte boli asociate sau celor care aleg reconstrucția glandei mamare prin implant sintetic.

Reconstrucția sânului poate fi realizată în timpul efectuării tratamentului chirurgical radical sau după efectuarea acestuia și încheierea chimioradioterapiei.

  • Tratamentul chirurgical conservator este efectuat în stadiile incipiente de evoluție a neoplasmului mamar, cu formațiune tumorală malignă de dimensiuni reduse. Această metodă de tratament chirurgical presupune îndepărtarea formațiunii tumorale maligne cu conservarea glandei mamare.

În cadrul tratamentului chirurgical conservator se urmărește obținerea unei durate de supraviețuire asemănătoare celei din mastectomie și controlul local al bolii, cu rezultat estetic satisfăcător, fără mutilarea glandei mamare. Dacă intervenția chirurgicală nu poate fi efectuată fără mutilarea sânului, aceasta nu mai poate fi încadrată în categoria metodelor de tratament conservator.

Asocierea tratamentului chirurgical conservator cu tratamentul radioterapic este absolut obligatorie, pentru controlul local al bolii. Se recomandă aplicarea radiațiilor ionizante la nivelul glandei mamare și a grupelor de ganglioni limfatici care pot fi invadați de procesul tumoral.

Se recomandă evitarea efectuării tratamentului conservator bolnavelor cu următoarele aspecte patologice: în caz de sarcină, multiple tumori maligne la nivelul glandei mamare, dimensiuni crescute ale tumorii în raport cu sânul bolnavei, macromastie, prezența la nivelul sânului a unor microcalcificări, tumoră malignă retroareolară, glandă mamară iradiată în antecedente, boli de colagen (lupus eritematos sistemic, sclerodermie etc.).

În cazul în care au fost identificate metastaze ganglionare se recomandă limfadenectomia (îndepărtarea chirurgicală a grupelor de ganglioni limfatici invadați-axilari și mamari interni).

 

Tratament non-invaziv

Tratamentul non-invaziv administrat în cazul bolnavelor cu cancer mamar presupune utilizarea chimioterapiei, radioterapiei, imunoterapiei sau a hormonoterapiei.

Chimioterapia administrată bolnavelor cu neoplasm mamar este de trei forme:

  • Chimioterapia neoadjuvantă, administrată preoperator pentru reducerea în dimensiuni a masei tumorale astfel încât să fie posibilă efectuarea intervenției chirurgicale. În anumite cazuri, în urma efectuării chimioterapiei neoadjuvante s-a reușit efectuarea tratamentului chirurgical conservator.
  • Chimioterapia adjuvantă, administrată post operator, pentru prevenirea apariției recidivelor tumorale
  • Chimioterapia paleativă se adresează bolnavelor cu neoplasm mamar avansat loco-regional, cu multiple metastaze în organele aflate la distanță și are drept scop întreruperea creșterii în dimensiuni a formațiunii tumorale, cu ameliorarea simptomatologiei clinice și îmbunătățirea calității vieții bolnavului.

Chimioterapia poate fi utilizată în asocierea radioterapiei sau a imunoterapiei. Medicamentele citostatice administrate bolnavelor cu neoplasm mamar sunt următoarele: Ciclofosfamida, Dacarbazina, Doxorubicina, Mitoxantrona, Taxol, Taxoter.

 

Radioterapia, asemenea chimioterapiei, poate fi administrată:

  • preoperator (radioterapia neoadjuvantă), pentru reducerea în dimensiuni a formațiunii tumorale în scopul realizării unei intervenții chirurgicale curative, atunci când tumora nu se reduce în dimensiuni prin tratament chimioterapic
  • postoperator (radioterapia adjuvantă), în asocierea tratamentului chimioterapic, pentru obținerea controlului local al bolii și prevenirea apariției reidivelor tumorale
  • radioterapia paleativă, administrată în cazul bolii avansate loco-regional, cu multiple metastaze în organele aflate la distanță (cerebrale, cutanate, ganglionare sau osoase) și care are drept scop întreruperea creșterii în dimensiuni a maselor tumorale, ameliorarea simptomatologiei și îmbunătățirea calității vieții bolnavului.

În urma administrării tratamentului radioterapic pot apărea o serie de complicații precum: plexopatie brahială, edem al brațului, fracturi costale, alterarea mobilității brațului, necroza țesuturilor moi, pneumonită radică, afectarea cordului.

 

Hormonoterapia este o altă metodă terapeutică administrată bolnavelor diagnosticate cu neoplasm mamar, apărută pe baza unor tulburări hormonale (boală neoplazică cu receptori progesteronici sau estrogenici pozitivi). Preparatele hormonale administrate sunt următoarele:

  • antagoniști ai LH-RH: Decapeptil, Goselerinium, Leuprolid, Triptorelinium
  • antiestrogenici: Fulvestrant, Tamoxifen, Nafoxidină
  • inhibitori de aromatază: Anastrazol, Aromasin, Exemestane, Letrozol.

 

Imunoterapia este o altă metodă terapeutică non-invazivă utilizată în cazul bolnavelor cu neoplasm mamar. Medicamentele imunoterapice se administrează se administrează în asocierea tratamentului chimioterapic, pentru creșterea eficacității terapeutice și obținerea unui răspuns mult mai satisfăcător. Preparatele imunoterapice utilizate în cazul bolnavelor diagnosticate cu cancer mamar sunt următoarelele: Bevacizumab, Trasturmab, Lapatinib, Ostac.

 

 

Bibliografie:

  1. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014
  2. Victor Stoica, Viorel Scripcariu, Compendiu de specialități medico-chirurgicale vol.II, Editura Medicală, București, 2016
  3. Breast Cancer Treatment, link: https://www.cancer.org/cancer/breast-cancer/treatment.html
  4. Breast Reconstruction Surgery, link: https://www.cancer.org/cancer/breast-cancer/reconstruction-surgery.html
  5. Breast Cancer Treatment (PDQ®)–Patient Version, link: https://www.cancer.gov/types/breast/patient/breast-treatment-pdq