Vaginita este cea mai frecventă cauză de prurit vulvar şi sângerări vaginale la copii. Fetiţele de vârstă prepubertară sunt predispuse la vaginite bacteriene, deoarece au o mucoasă vaginală subţire, atrofică şi un mediu vaginal mai alcalin.
Cauze , factori favorizanţi şi predispozanţi
Factorii favorizanţi ai vaginitei pot fi: igiena defectuoasă, cu ştergerea dinspre posterior spre anterior după micţiune sau defecaţie, baia cu spumă, lenjeria strânsă sau săpunurile parfumate. Vulvovaginita bacteriană se prezintă deseori cu o scurgere abundentă, galben-verzuie, prurit, sângerări sau hiperemie. Germenii cel mai frecvent implicaţi sunt patogenii respiratori şi enterici, precum streptococul betahemolitic de grup A, Haemophilus influenzae, Stafilococul auriu, Shigella şi E. colli.Gardnerella şi Trichomonas se întâlnesc rar la fetiţele de vârstă prepubertară, preferând un mediu vaginal estrogenizat.
Atitudinea terapeutică recomandă o igienă riguroasă şi un tratament antibiotic corespunzător.
Vaginita candidozică este rar întâlnită la fetiţe înainte de pubertate, faţă de femeile adulte, datorită mediului vaginal alcalin.
Factorii predispozanţi sunt: depresia imunităţii celulare, aerisire perineală deficitară, tratament recent cu antibiotice, diabet zaharat, sarcină şi administrarea de contraceptive orale. Pacienta se prezintă de regulă pentru scurgere vaginală nedureroasă, prurit, disurie şi eritem vulvar. Secreţia vaginală caracteristică, densă, alb-brânzoasă, apare doar la câteva dintre paciente. La fetiţele mici şi la tinere, este frecventă o erupţie perineală eritematoasă, însoţită de leziuni satelite.
Examinare clinică
Inspecţia treimii inferioare a vaginului poate indica prezenţa unei secreţii groase şi a unor depozite albicioase, aderente la mucoasa vaginală. Examenul microscopic al secreţiei confirmă de obicei prezenţa de levuri sau hife.
La copiii mici şi la tineri, este indicată aplicarea locală de antimicotice, precum clotrimazol (Lotrimin) sau nistatin (Mycostatin), cremă, de 4 ori pe zi, timp de 7 până la 10 zile.
Igiena corespunzătoare constă în efectuarea toaletei locale cu apă şi săpun cu un pH neutru (săpunuri pentru copii) de cel puţin 4 ori pe zi. Se recomandă ştergerea dinspre faţă în spate, iar în cazul în care nu poate fi utilizată apa, şerveţelele umede pentru igiena intimă sunt o variantă la îndemână şi foarte practică.
Nu se recomandă efectuarea băilor de şezut cu sare, mediul salin putand favoriza dezvoltarea coloniilor de stafilococi.
