Tulburarea disociativă a identității – cauze, simptome, diagnostic și tratament

Tulburarea disociativă a identității
Tulburarea disociativă a identității

Tulburarea disociativă a identității – cauze, simptome, diagnostic și tratament

Tulburarea disociativă a identității, numită în trecut tulburarea de personalitate multiplă. Se caracterizează prin prezența a două sau mai multe identități sau stări de personalitate care alternează, precum și printr-o incapacitate de a-și reaminti informații referitoare la unele dintre personalități.

Cauze

Cauza principală este reprezentată de traumele extreme sau copleșitoare din timpul copilăriei. Cauzele sunt atribuite interacțiunii dintre un factor stresor, covârșitor, compasiune și atenție insuficientă acordată unei experiențe traumatizante petrecute în timpul copilăriei și capacitatea de a-și decupla propriile amintiri, percepții sau propria identitate din sfera conștientului.

Copiii nu au din naștere un sens unitar al identității, acesta se dezvoltă cu ajutorul experienței și al informațiilor din mai multe surse. Copiii sever maltratați pot trece prin anumite faze de evoluție în care percepții și emoții diferite pot fi înmagazinate în mod separat. Acești copii își pot dezvolta o abilitate de a scăpa de maltratare printr-o evadare sau o refugiere în propria minte. Fiecare fază de dezvoltare va putea fi astfel folosită pentru a genera diferite identități.

Scanexpert - Centre de excelentă în imagistică

Semne și simptome

Câteva semne sunt caracteristice: simptomatologie fluctuentă, nivele fluctuante de funcționare, de la înalt performant la disfuncțional, cefalee intensă sau durere somatică, amnezie, depersonalizare sau derealizare. Pacienții pot descoperi obiecte, desene sau mostre de scris pe care nu le recunosc sau nu le recunosc ca fiind ale lor. Ei se referă la propria persoană cu pronumele personal I plural (noi) sau la pesoana a III-a (el, ea, ei).

Trecerea de la o identitate la alta duce frecvent la o viață haotică. Deoarece identitățiile interacționează frecvent între ele, pacienții relatează că aud frecvent conversații interioare între personalități. Aceste voci sunt diferite de halucinațiile din boala schizofrenică.

Mulți dintre pacienții afectați abuzează de substanțe.

Diagnostic

Din anamneză rezultă un istoric de 3 sau mai multe diagnostice psihiatrice anterioare, diferite și de tratamente fără succes. Uneori diagnosticul necesită interviuri mai prelungite, hipnoză sau interviu asistat medicamentos, iar uneori pacientul este rugat să își țină un jurnal între vizitele la doctor. Chestionarele speciale pot fi de ajutor.

Tratament

Medicația reușește controlul simptomelor depresive, anxioase, al impulsivității și al abuzului de substanțe, însă doar psihoterapia este cea care se centrează pe obținerea integrării. Pentru explorarea amintirilor traumatice și diminuarea efectelor lor se folosește adesea hipnoza. De asemenea, hipnoza poate fi de folos în abordarea identităților, înlesnirii comunicării între aceste identități precum și în stabilizarea și interpretarea lor. Integrarea poate fi încurajată negociind și realizând unificarea identităților sau poate fi facilitată prin sugestie și hipnoză.

 

Bibliografie:

  1. Manualul Merck, Ed. All, Ediţia a 18- a.
  2. Comprehensive textbook of Psychiatry, Kaplan & Sadock’s, Tenth Edition, vol.1, 2017.
  3. Harrison, Manual de medicina, ediţia a18a , editura All, 2014.