Tusea convulsivă

Este o boală infecțioasă foarte contagioasă, specific umană, determinată de bacili din genul Bordetella. În 1906 Bordet și Gengou au izolat agentul etiologic Bordetella pertussis. Este o boală foarte gravă pentru copiii sub 2 ani, nevaccinați, deoarece nu se transmite imunitate transplacentară.

Epidemiologie

• rezervor de infecție – strict uman, bolnavi cu forme tipice sau atipice de boală
• poartă de intrare – respiratorie
• calea de transmitere – aeriană, prin contact interuman direct sau indirect adică prin obiecte contaminate cu salivă.
• contagiozitatea – este lungă, în ultimele zile de incubație, invazie, două săptămâni din faza de stare
• receptivitatea – este generală chiar și pentru nou-născuți din mame imune

Etiopatogenie

• Bordetella pertussis și parapertussis sunt cocobacili gram negativi, care nu imunizează reciproc. Necesită medii speciale, cu sânge Bordet Gengou.
• bacteria se multiplică în epiteliul ciliat respirator traheobronșic, iar toxinele care difuzează sunt responsabile de modificările generale.
• inflamația locală irită terminațiile nervoase vagale ce constituie aferențele reflexului de tuse bronhogenă.
• tusea neurogenă este declanșată de stimuli senzitivosenzoriali, datorită conexiunilor între centrul tusei și alte proiecții corticale, tuse persistentă multe luni după infecție.

Clinic

• incubația durează 1-3 săptămâni.
• invazia durează 2 săptămâni, în care apar semne nespecifice de infecție de căi respiratorii, afebrilitate/subfebrilități.
• perioada de stare durează 4-5 săptămâni în care pacientul prezintă tusea caracteristică, adică accese de tuse 10-20/24h în formele medii, 30-50/24h în formele severe, iar acestea sunt constituite din chinte repetate.
• chinta este alcătuită din apnee, inspir profund șuierător datorat strâmtorării glotei, sacăderi expiratorii de tuse.
• accesul se termină frecvent cu vărsături.
• tuse chinuitoare, cianogenă, emetizantă, fără expectorație.
• între aceste accese, starea pacientului și examenul clinic sunt normale.

Forme clinice

– la nou născut și la sugar avem forme clinice foarte grave în 50% din cazurile de tuse convulsivă, cu chinte asfixiante, apnee prelungită și sincopală, cianoză, pierderea conștienței, absența reluării respirației, convulsii anoxice, complicații respiratorii.

– la adult avem în general forme atipice, fără tusea caracteristică, asemănătoare bronșitei, formă fără complicații, dar se constituie în focare de infecție necontrolate terapeutic.

Diagnostic pozitiv

• epidemiologic prin absența vaccinării
• clinic prin accesele de tuse specifică, afebrilitate.
• paraclinic prezintă leucocitoză, și anume 15-20.000 cu limfocitoză 60-90%.
• recoltare cultura din secrețiile nazofaringiene.
• la radiografia pulmonară observăm opacități peribronșice, perihilare, hiliobazale, atelectazie.

Diagnostic diferențial

-infecții virale, laringotraheita infecțioasă, pneumonii, alergii respiratorii, corpi străini traheobronșici, mucoviscidoză.

Complicații

• mecanice: ulcerația frâului limbii, hemoragii nazale, emfizem cervical și mediastinal, pneumotorax, prolaps rectal, hernie.
• neurologice: convulsii, hemoragii intracraniene, encefalita de origine toxică, sechele neurologice secundare anoxiei.
• infecțioase: otite, suprainfecții bronhopulmonare.

Tratament

• etiologic: macrolide – amoxicilină 14 zile.
• simptomatic: sedative ușoare, antiemetice, antitusive sunt ineficiente.
• se administrează corticoizi, care scad intensitatea simptomatologiei numai în formele severe.
• igieno-dietetic: climat cald, umed, mese mici și repetate, hidratare corectă.
• supraveghere pentru că există posibilitatea să apară complicații infecțioase.

Bibliografie:

1. Matei Dumitru, Esenţialul în medicină de familie, Ediţia a 2-a, Editura Medicală Almatea, 2010.
2. Valeriu Popescu, Actualități în pediatrie – Vol I, Editura Amaltea, București, 2008.