
Tusea convulsivă
Este o boală infecțioasă foarte contagioasă, specific umană, determinată de bacili din genul Bordetella. În 1906 Bordet și Gengou au izolat agentul etiologic Bordetella pertussis. Este o boală foarte gravă pentru copiii sub 2 ani, nevaccinați, deoarece nu se transmite imunitate transplacentară.
Epidemiologie
- rezervor de infecție – strict uman, bolnavi cu forme tipice sau atipice de boală
- poartă de intrare – respiratorie
- calea de transmitere – aeriană, prin contact interuman direct sau indirect adică prin obiecte contaminate cu salivă.
- contagiozitatea – este lungă, în ultimele zile de incubație, invazie, două săptămâni din faza de stare
- receptivitatea – este generală chiar și pentru nou-născuți din mame imune
Etiopatogenie
- Bordetella pertussis și parapertussis sunt cocobacili gram negativi, care nu imunizează reciproc. Necesită medii speciale, cu sânge Bordet Gengou.
- bacteria se multiplică în epiteliul ciliat respirator traheobronșic, iar toxinele care difuzează sunt responsabile de modificările generale.
- inflamația locală irită terminațiile nervoase vagale ce constituie aferențele reflexului de tuse bronhogenă.
- tusea neurogenă este declanșată de stimuli senzitivosenzoriali, datorită conexiunilor între centrul tusei și alte proiecții corticale, tuse persistentă multe luni după infecție.
Clinic
- incubația durează 1-3 săptămâni.
- invazia durează 2 săptămâni, în care apar semne nespecifice de infecție de căi respiratorii, afebrilitate/subfebrilități.
- perioada de stare durează 4-5 săptămâni în care pacientul prezintă tusea caracteristică, adică accese de tuse 10-20/24h în formele medii, 30-50/24h în formele severe, iar acestea sunt constituite din chinte repetate.
- chinta este alcătuită din apnee, inspir profund șuierător datorat strâmtorării glotei, sacăderi expiratorii de tuse.
- accesul se termină frecvent cu vărsături.
- tuse chinuitoare, cianogenă, emetizantă, fără expectorație.
- între aceste accese, starea pacientului și examenul clinic sunt normale.
Forme clinice
– la nou născut și la sugar avem forme clinice foarte grave în 50% din cazurile de tuse convulsivă, cu chinte asfixiante, apnee prelungită și sincopală, cianoză, pierderea conștienței, absența reluării respirației, convulsii anoxice, complicații respiratorii.
– la adult avem în general forme atipice, fără tusea caracteristică, asemănătoare bronșitei, formă fără complicații, dar se constituie în focare de infecție necontrolate terapeutic.
Diagnostic pozitiv
- epidemiologic prin absența vaccinării
- clinic prin accesele de tuse specifică, afebrilitate.
- paraclinic prezintă leucocitoză, și anume 15-20.000 cu limfocitoză 60-90%.
- recoltare cultura din secrețiile nazofaringiene.
- la radiografia pulmonară observăm opacități peribronșice, perihilare, hiliobazale, atelectazie.
Diagnostic diferențial
-infecții virale, laringotraheita infecțioasă, pneumonii, alergii respiratorii, corpi străini traheobronșici, mucoviscidoză.
Complicații
- mecanice: ulcerația frâului limbii, hemoragii nazale, emfizem cervical și mediastinal, pneumotorax, prolaps rectal, hernie.
- neurologice: convulsii, hemoragii intracraniene, encefalita de origine toxică, sechele neurologice secundare anoxiei.
- infecțioase: otite, suprainfecții bronhopulmonare.
Tratament
- etiologic: macrolide – amoxicilină 14 zile.
- simptomatic: sedative ușoare, antiemetice, antitusive sunt ineficiente.
- se administrează corticoizi, care scad intensitatea simptomatologiei numai în formele severe.
- igieno-dietetic: climat cald, umed, mese mici și repetate, hidratare corectă.
- supraveghere pentru că există posibilitatea să apară complicații infecțioase.
Bibliografie:
- Matei Dumitru, Esenţialul în medicină de familie, Ediţia a 2-a, Editura Medicală Almatea, 2010.
- Valeriu Popescu, Actualități în pediatrie – Vol I, Editura Amaltea, București, 2008.