Ulcerul duodenal – simptome, diagnostic și tratament

707
Ulcer duodenal
Ulcer duodenal

Ulcerul duodenal este caracterizat ca o lipsă de țesut a peretelui duodenal având diferite profunzimi și forme. Profunzimea leziunii depășește muscularis mucusoae.  Ulcerul duodenal este mai frecvent întâlnit la persoanele de sex masculin cu vârstă între 30-50 de ani.

Etiopatogenie ulcer duodenal

Boala ulceroasă este rezultatul ruperii echilibrului dintre agresiunea produsă de secreția clorhidropeptică gastrică și factorii de protecție ai mucoasei duodenale. Ulcerul duodenal este cauzat de acțiunea prelungită a acidului clorhidric la care se adaugă scăderea rezistenței mucoasei duodenale.

Elemente etiologice care au fost incriminate în declanșarea bolii ulceroase:

1.Infecția cu Helicobacter pylori;

2.Medicația antiinflamatorie steroidiană și nesteroidiană;

3.Hipersecreția clorhidropeptică.

 

Simptomatologie ulcer duodenal

  • Caracteristica esențială a simptomatologiei o reprezintă durerea localizată epigastric sau paravertebral drept, asociată sau nu cu tulburări diseptice variate. Durerea, cel mai important simptom este descrisă de către bolnav ca o arsură, înțepătură sau crampă. Caracteristica esențială a durerilor o reprezintă durerile de foame sau durerile nocturne. Ingestia de alimente alcalinizante duc la dispariția durerilor.
  • Există o mică periodicitate a durerilor care se remarcă în timpul zilei în secvența durere-alimentație-dispariția durerilor și o periodicitate majoră în funcție de anotimp. Primăvara și toamna produc pusee dureroase. Durerile se pot generaliza în întreg abdomenul cu ocazia perforării ulceroase care produce peritonita generalizată.
  • În afara durerii, alte simptome clinice care pot apărea sunt tulburările dispeptice , cum ar fi: sațietate precoce, greață, eructații, uneori vărsături, precum și prezența pirozisului datorat refluxului acid gastric în esofag.  Vărsăturile sunt precedate de grețuri. Vărsăturile ușurează durerile bolnavului și au un caracter acid. Constipația și scăderea apetitului pot să acompanieze simptomatologia ulceroasă.

 

Diagnosticul pozitiv se stabilește pe baza simptomatologiei clinice și pe baza datelor paraclinice.

Investigații paraclinice

  • Fibrogastroduodenoscopia este considerată cea mai importantă investigație diagnostică în prezent.
  • Tranzitul baritat-semnul direct radiologic de boală ulceroasă este reprezentat de prezența nișei. Ea apare ca un plus de umplere (pată) spre care converg pliurile mucoasei.
  • Testele de depistare a infecției cu Helicobacter pylori-sunt reprezentate de:
  1. Serologia sanguine
  2. Testul respirator la uree 13C
  3. Testul histologic
  4. Testul ureazei

Tratament

Tratamentul este de regulă medical. Medicația specifică bolii ulceroase este în primul rând antisecretorie gastrică. În această categorie intră două mari clase de substanțe:

1.Blocanți de receptori H2 :

  • ranitidina(zantac): 2×150 mg/zi
  • famotidina(pepdul): 2×20 mg/zi
  • nizatidina(axid):2×150 mg/zi
  • roxatidina(roxit):2x75mg/zi
  1. Inhibitori de pompă de protoni:
  • omeprazol(omeran): 1x20mg/zi
  • pantoprazol(controloc):1x40mg/zi
  • esomeprazol(nexium): 2x20mg/zi

 

Antiacidele sunt destul de puțin eficiente în vindecarea bolii, ele fiind folosite mai mult pentru atenuarea simptomatologiei subiective (durere, pirozis). Exemple: sărurile de bismut și sucralfatul.

Medicația antibiotică este obligatorie când infecția cu Helicobacter pylori este prezentă. Terapia obișnuită pentru eradicarea infecției cu Helicobacter pylori constă în administrarea de :

  • amoxacilină 500 mg x 2 /zi x 7 zile
  • metronidazol 500 mg x 2 / zi x 7 zile
  • omeprazol 40 mg/ zi x 7 zile.

 BIBLIOGRAFIE:

  1. Dumnici Alexandru, Patologie chirugicală,Arad, 2010.
  2. Radu Șerban Palade, Manual de chirugie generală, Editura ALL, 2014.