Urocultura

Recoltor urina
Recoltor urina

Urocultura este o investigație efectuată frecvent în laboratoarele de microbiologie, care presupune cultivarea și identificare diferiților agenți patogeni care determină apariția infecțiilor urinare, prin analiza microbiologică a urinii. Urocultura este rcomandată în toate cazurile în care este suspicionată o infecție urinară, uretrală sau renală.

Infecțiile de tract urinar sunt foarte frecvent întâlnite în practica medicală, în majoritatea cazurilor sunt asimptomatice, iar la copiii mici aflați sub vârsta de 3 ani, prezintă manifestări clinice nespecifice. Infecțiile urinare sunt cel mai frecvent întâlnite infecții bacteriene în practica medicală, cu o incidență crescută în rândul persoanelor de sex feminin.

 

Indicații

Determinarea uroculturii este recomandată în următoarele cazuri:

  • Infecțiile vezicii urinare
  • Infecții de ureter sau de uretră
  • Infecții renale.

 

Tehnică de recoltare

Recoltarea urinii în vederea efectuării uroculturii se poate realiza în toate unitățile sanitare și la domiciliul bolnavului. Se recomandă respectarea instrucțiunilor de recoltare, precum:

  • Organele genitale externe vor fi spălate cu apă și săpun, iar mai apoi vor fi clătite cu ser fiziologic sau apă sterilizată prin fierbere.
  • Primul jet urinar se aruncă, iar din jetul mijlociu se recoltează aproximativ 10-15 ml urină.
  • Se recoltează prima urină de dimineața datorită faptului că în această urină se găsește cea mai mare concentrație de germeni patogeni.
  • În cazurile în care bolnavul este imobilizat la pat, recoltarea urinii în vederea efectuării uroculturii, se poate realiza prin puncție suprapubiană sau prin sondaj vezical.

 

Metodă de lucru

Proba trebuie transportată imediat la laborator pentru prelucrare în cel mult o oră de la recoltare. În caz în care proba de urină nu poate fi prelucrată imediat după recoltare, se recomandă păstrarea ei la frigider, la 4 grade Celsius, timp de 24 de ore.

Realizarea uroculturii se poate face prin metoda ansei calibrate, prin metoda diluțiilor în plăci sau prin metoda uricult. Metoda ansei calibrate prezintă cea mai mare precizie, prin acest procedeu obținându-se rezultate fidele în majoritatea cazurilor.

 

Interpretarea rezultatelor

Rezultatele uroculturii sunt exprimate cantitativ, în funcție de numărul de germeni patogeni prezenți pe 1 ml urină. Unitatea de măsură utilizată pentru exprimarea valorilor este UFC/ml (unități formatoare de colonii/ml urină).

Semnificația clinică și patologică a rezultatelor uroculturii este stabilită conform următoarelor criterii:

  • Peste 100 000 UFC/ml semnifică prezența unui număr crescut de bacterii în urină, fiind sugestivă pentru infecția urinară
  • 10 000 – 100 000 UFC/ml semnifică prezența bacteriilor în urină cu suspiciunea apariției unei infecții urinare; datorită faptului că numărul de bacterii prezente în urină nu este suficient pentru confirmarea infecției urinare, se recomandă repetarea probei
  • Sub 10 000 UFC/ml nu reprezintă semnificație patologică.

În cazul uroculturii efectuate în urma prelevării de urină prin puncție vezicală, prezența germenilor în urina recoltată, indiferent de număr, este semnificativă pentru infecția urinară.

Agenții patogeni incriminați în cazul infecțiilor de tract urinar, depistați cel mai frecvent în urocultură, sunt următorii:

  • Proteus
  • Enteobacter
  • Klebsiella
  • Providencia
  • Escherichia
  • Citrobacter
  • Enterococcus
  • Acinetobacter
  • Acromobacter
  • Staphylococcus
  • Alcaligenes
  • Pseudomonas

Mai rar, prin urocultură mai pot fi dentificați și Mycobacterium, Salmonella, Neisseria și Leptospira.

 

 Bibliografie:

  1. Ana Petroiu, Ioana Raluca Siska, Anca Roman, Liliana Ardeoan, MEDIUL INTERN –SÂNGE-, Editura ,,Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2001
  2. Iulia Neagu, Ghidul explicativ al principalelor ANALIZE MEDICALE