VAGINITA CANDIDOZICĂ – simptome, diagnostic și tratament

Vaginita candidozică reprezintă o infecţie vaginală cauzată de Candida Albicans. Unele tulpini micotice se găsesc în mod normal în flora normală a organismului. În unele condiţii, aceste tulpini pot devini patogene şi pot duce la apariţia candidozei. Vaginul este protejat de infecţii datorită lactobacilior. Distrugerea florei de lactobacili, determină majoritatea cazurilor de inflamaţii ale vaginului.

Alte condiţii care pot să favorizeze apariţia candidozei sunt: diabetul zaharat, sarcina şi utilizarea contraceptivele orale.

 Simptome

Simptomatologia în vaginita candidozică este nespecifică. Cel mai frecvent simptom este senzaţia de prurit vulvar şi/sau vaginal. Alte simptome care pot să apară, sunt cele specifice din infecţia cu candidoză: senzaţie locală de arsură, durere locală, dispareunie (apariţia unei dureri persistente sau intermitente în timpul actului sexual), disurie, uneori pot să apară şi secreţii vaginale – leucoree (inodore, albicioase, textură asemănătoare brânzei de vaci).

Simptomatologia se amplifică în săptămâna de dinaintea fazei menstruale a ciclului. Frecvent sunt prezente edemul, eritemul şi escoriaţiile. Partenerii sexuali masculini pot fi sau nu simptomatici.

Diagnostic

Diagnosticul se pune pe baza anamnezei şi pe baza analizelor din secreţiilor vaginale.

Analiza secreţiilor vaginale se efectuează în cabinet de ginecologie şi se examinează microscopic.

Pentru a pune în evidenţă microorganismele, se pune o picătură de KOH 10%, care distruge toate celulele cu excenpţia fungilor (pentru că peretele fungilor este rezistent la substanţele alcaline). Pe lângă examenul microscopic, cea mai sigură metodă de diagnostic este prin realizarea de culturi pe mediul Saubourand sau Nickerson.

Tratament

Măsurile generale  în cazul infecţiei cu această micoză sunt: evitarea contactului sexual până când are loc vindecarea procesului infecţios (eventual poate fi folosit prezervativul), tratarea partenerului, aplicarea locală de corticosteroizi în cazul pruritului vulvar, asigurarea unei toalete locale vulvo-vaginale corespunzătoare pe parcursul tratamentului şi după aceea, evitarea lenjeriei sintetice, toaleta locală cu substanţe antiseptic (Cloramina).

Tratamentul medicamentos constă în administrarea unei dote unice de fluconazol de 150 mg. Pot fie liberate medicamente şi fără prescripţie, cum ar fi: butoconazol, clotrimazol, miconazol sau tioconazol. Cu toate acestea, pacienţii trebuie informaţi că unguentele sau gelurile topice ce conţin uleiuri minerale sau vegetale pot slăbi rezistenţa prezervativelor de latex.  Recăderile frecvente necesită o supresie pe termen lung cu medicamente orale.

Bibliografie:

1. Manualul Merck, Ediţia aXVIII-a, Editura ALL, 2012.
2. Stamatin F., Preda G. – Infectiile în ginecologie, Cluj-Napoca, Ed. Echinox, 2003.
3. Vasile Nitescu – Sexologie clinică, Ed. Academiei Române, 2009.