Varicela – etiologie, diagnostic și tratament

128
Varicela
Varicela

Virusul varicelo-zosterian (VZV) produce varicela sau vărsatul de vânt și zona zoster. Varicela este o boală infecto-contagioasă cu erupție exantematoasă veziculară. Prin reactivarea virusului, în a doua decadă de viață, are loc o erupție exantematoasă situată in jurul unui dermatom însoțită de o durere severă.

Etiologie

S-a demonstrat o asociere clinică și histologică între varicelă și zona zoster. Virusul izolat atât de la varicelă, cât și de la zona zoster produce același tip de leziuni tisulare, ceea ce demonstrează ca virusul este biologic similar. Virusul varicelo-zosterian este din familia Herpes-virusurilor, prezintă un ADN central, un strat extern lipidic și o nucleoplasmă.

Patogeneză și histopatologie

Transmiterea se face respirator, de unde ajunge în țesutul reticuloendotelial, unde se produce viremia. Veziculele se dezvoltă în corion și derm, unde au loc modificări degenerative, prezența de celule gigant și eozinofilie. În evoluție lichidul din vezicule devine tulbure datorită prezenței de celule degenerate și fibrină. În ultima etapă, se sparg veziculele cu lichid ce conțin particule virale infectante.

Infecția recurentă

Se consideră ca virusul rămâne latent în ganglioni rădăcinilor dorsale, de la episodul de varicelă și până la reactivare. Examinarea histologică a ganglionilor dorsali din perioada activă a zonei zoster arată edem, hemoragie și infiltrat limfocitar.

Epidemiologie și manifestări clinice

Rata de transmitere este de 90% pentru persoanele receptive sau seronegative. Perioada de incubație este între 10 și 21 de zile. Infecția se transmite încă cu 48 de ore înaintea erupției și dispare după vindecarea papulelor.

Clinic, varicela se manifestă cu indispoziție, febră joasă și erupție. Leziunea cutanată este caracteristică și constă în vezicule, macropapule și cruste în  raport cu stadiul de evoluție.

Examen de laborator

Diagnosticul de certitudine se stabilește prin izolarea virusului din culturi celulare susceptibile. Se poate folosi și un frotiu Tzanck folosind lichid din veziculă.

Profilaxie

Se realizează prin administrarea de imunoglobulină specifică zoster (ZIG) ce se obține de la pacienții cu zona zoster, imunoglobulina varicelo-zosteriană (VZIG) sau intravenos cu plasmă imună zoster (ZIP). VZIG și ZIG se administrează în primele 96 de ore de la expunere.

 

Tratament

La adult cu debut sub 24 de ore se recomanda Acyclovir (800 mg p.o. de 5 ori /zi, 5-7 zile), iar la copiii sub 12 ani se administrează acyclovir în funcție de greutate corporală.

 

Bibliografie:

  1. Harrison, Principiile medicinei interne, Ediţia XIV, Editura Teora,2002.
  2. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/shingles/expert-answers/shingles-vaccine/faq-20058137
  3. https://www.webmd.com/skin-problems-and-treatments/shingles/ss/slideshow-shingles-pictures