Vertijul investigaţii si tratament

Vertijul este  iluzia mişcării persoanei în raport cu  mediul sau a mediului în  raport cu persoana.  In general, dă senzaţia de rotire, dar se poate limita şi numai la o senzaţie de cădere sau de deplasare orizontală. Nu este însoţit  niciodată  de  pierderea  stării de conștiență.

Simptomatologie

Vertijul este  însoţit  deseori  de  semne  neurovegetative  (paloare,  greaţă, vomă,  transpiraţie).

Vertijul se  caracterizează prin  durată  (de la câteva secunde la câteva minute,  câteva ore,  câteva zile), modul de apariţie – spontan, poziţional, la efortul depus pentru a tuşi, la zgomot  şi profilul  evolutiv- o singură criză puternică sau mai multe crize repetate ± interval liber.

Acesta indică existenţa unui sindrom vestibular.  O alterare a funcţiei vestibulare se manifestă prin anomalii  ale  reflexului  oculovestibular  (nistagmus- mișcare concomitentă involuntară a globilor oculari, formată dintr-o secusa lentă care deviază privirea și una rapidă de întoarcere)  şi  ale  reflexului vestibulospinal  (deviaţie  posturală).

Explorarea funcţiei vestibulare

Acestă examinare cuprinde două tipuri de probe: probe calorice calibrate şi probe rotatorii.  Oricare  din cele două probe constă în înregistrarea mişcărilor oculare,  care pot indica un nistagmus, cu ajutorul unei camere prinse de o  mască,  purtată de pacient.  O  alternativă este  electronistagmografia,  care înregistrează activita­tea  electrică  provocată  de  deplasarea  globului  ocular  cu  ajutorul  electrozilor  cutanaţi,  dar  această  metodă este învechită.

Examinarea CT

Aceasta permite aprecierea  extinderii unui proces tumoral  sau infecţios (osteită a stâncii osului temporal). Acest tip de investigaţie este ales în cazul vertijului periferic traumatic şi al tumorilor urechii medii.

Tratament

Urgenţa este elementul cel mai important al tratamentului şi constă în excluderea unei urgenţe neurologice care primează asupra bilanţului de vertij.

După  ce  urgenţa  neurologică  a  fost  eliminată,  tratamentul  presupune  3  paşi:  tratarea  crizei,  tratamentul etiologic şi recuperarea.

– tratarea crizei de vertij: este necesar ca pacientul să stea într-o poziţie cât mai confortabilă (în general, decubit dorsal sau uneori lateral, în cazul vertijului poziţional):

• greaţă şi vomă: tratament antiemetic adaptat, în cazul vomei serioase pacientul se perfuzează şi se reechilibrează hidroelectrolitic;
• stres: tratament anxiolitic;
• vertij: tratament antivertiginos (acetil-leucină) per os sau i.v. în funcţie de toleranţa digestivă;

– tratament etiologic: 

• nevrită vestibulară: antivirale şi corticoterapie;
• boala Meniere: test terapeutic cu glicerol sau manitol, corticoterapie, diuretice (acetazolamidă);
• labirintită: tratament etiologic (antiviral, antibiotice, tratament boală autoimună);

– recuperarea

• element fundamental al îngrijirii: kinetoterapie vestibulară;