EBV VIRUS EPSTEIN-BARR – definiție

Virusul Epstein-Barr (EBV) este un virus ADN, herpetic, limfotrop care infectează aproximativ 95% din populație, pana la vârsta adultă, numărându-se printre cele mai răspândite virusuri. Acesta se află în particulele de salivă ale persoanelor infectate, și prin urmare, se poate transmite de la un om la altul relativ ușor. Odată ajuns în organismul uman, virusul EBV rămâne acolo pentru totdeauna și apare sporadic în saliva. Acesta este asociat cu un spectru larg de simptome: creșterea temperaturii corpului peste 37.5 C, mărirea semnificativă a ganglionilor limfatici, angina (inflamarea și înroșirea amigdalelor), apariția de erupții pe toată pielea corpului, în forma de pete roșii de mici dimensiuni, senzație puternică de oboseală și somnolentă, toate acestea indicând o afecțiune, numită mononucleoza infecțioasă. În unele cazuri rare, la oamenii cu sistemul imunitar slăbit, virusul Epstein-Barr poate provoca o infecție cronică ce poate dura câteva luni.

Articolul precedentEBOLA (VIRUS) – definiție
Articolul următorECBU- Examen citobacteriologic al urinei- definitie