Vitamina K (phytonadiona)

47

Vitamina K (phytonadiona)

Vitamina K este o vitamină liposolubilă denumită și “vitamina antihemoragică”, formată dintr-un inel chinonic de care este legat un radical în poziție laterală, ce variază în funcție de proveniența vitaminei. Vitamina K1 (filochinona) este prezentă în majoritatea legumelor, mai ales în cele cu frunze verzi, iar vitamina K2 este sintetizată de către flora bacteriană intestinală, dar nu în cantitate satisfăcătoare pentru a asigura necesarul zilnic.

Activitatea vitaminei K este în interdependență cu menadiona, ce se formează la nivelul intestinului prin scindarea bacteriană a lanțului atașat lateral. După absorbție, menadiona este convertită în organism în menachinonă, forma activă.

În mod fiziologic, 80% din vitamina K este absorbită în limfă din intestinul subțire. Deficitul poate surveni în asociere cu afecțiuni care afectează absorbția lichidelor. De asemenea, antibioterapia pe perioadă îndelungată poate suprima temporar flora intestinală și prin scăderea producției de vitamină K ce poate genera deficit în lipsa suplimentării dietetice.

La nou-născuți există o tendință de hipovitaminoză K și prezintă niveluri plasmatice scăzute ale mai multor factori ai coagulării din complexul protrombinic, sub influența rezervelor minime de vitamina K prezente la naștere, absența florei intestinale și a unui aport limitat.

Necesarul zilnic de vitamină K:

  • Copii 0-6 luni: 2 mcg
  • Copii 7-11 luni: 2,5 mcg
  • Copii 1-3 ani: 30 mcg
  • Copii 4-8 ani: 55 mcg
  • Copii 9-13 ani: 60 mcg
  • Adolescenţi 14-18 ani: 75 mcg
  • Bărbaţi :120 mcg
  • Femei/gravide/femei care alăptează: 90 mcg

Valori crescute vitamina K:

Valori scăzute vitamina K:

  • boli cronice
  • malnutriție
  • intervenții chirurgicale abdominale repetate
  • malabsorbție
  • fibroză cistică
  • boală intestinală inflamatorie
  • obstrucție biliară
  • ciroză biliară primară
  • boală celiacă
  • pancreatită cronică
  • coagulare intravasculară diseminată
  • policitemia vera
  • sindrom nefrotic

Surse de vitamina K:

  • ulei de rapiţă
  • soia
  • măsline
  • brocoli
  • spanac
  • salată verde
  • pătrunjel
  • măcris
  • napi.

 

Bibliografie:

  1. Harrison, Principiile medicinei interne, Ediţia XIV, Editura Teora,2002.
  2. Mark H. Beers, Robert S. Porter, Manualul Merck de diagnostic şi tratament, Ediţia a XVIII-a, Editura All, 2012.

 

 

Articolul precedentVLDL
Articolul următorZincul seric
Clinical Content Manager în cadrul echipei Be-Healthy cu atribuții privind realizarea și moderarea materialelor științifice și articolelor cu conținut medical destinate pacienților sau specialiștilor în sănătate. În prezent este studenta anul V în cadrul Facultății de Medicină Generală, la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, având experiență editorială ca blogger cu profil de healthy living și competențe obținute prin programele de studii pedagogice și management medical.